Simţind, de exemplu, sexualitatea ca pe ceva rău şi întrucât se duce către ceea ce îl înfricoşează, ca întrecerile de motociclete, thriller-urile – el consideră că este atras de ceea ce-l înspăimântă tocmai pentru a-şi anihila spaima – adolescentul va fi atras de ceea ce îi provoacă teamă, vinovăţie, de sexualitatea cea „rea”, ca să-şi dovedească sieşi că nu are de ce se teme, şi astfel se afundă în cercul vicios al acestor legături şi se vatămă sufleteşte.

De multe ori, practicile care provoacă SIDA şi celelalte boli se sădesc pe un teren care duce lipsă de educaţie sexuală sau care este deformat, lucru care s-a făcut în case creştine şi de care va trebui să avem mare grijă. Mijloacele profilactice pe care le propune societatea astăzi nu sunt rele, dar sunt ca şi cum ai lupta doar din ultima linie a frontului, şi singura, lucru pe deplin nefiresc. Trebuie să păstrezi multe linii de apărare, în cazul când una cade să poată rezista celelalte.

Aici liniile de apărare sunt poziţionarea sănătoasă faţă de sexualitate, o autocritică a noastră şi, dacă vreţi, îndreptarea unor elemente greşite pe care le trăim noi, în viaţa noastră sexuală ca părinţi. Aceasta constituie cea mai bună protecţie împotriva modului poligam de viaţă, care în esenţă nu exprimă şi nu satisface sufletul tânăr.

(Pr. Vasile Thermos, Sfaturi pentru o creştere sănătoasă a copiilor, Editura Sophia, Bucureşti, 2009, p. 75-76)