Bărbăția este „tăria şi stăruinţa în ostenelile şi ispitele cele după Dumnezeu”. Bărbăţia este puterea şi stăruinţa care se face potrivit cu voia lui Dumnezeu în aceste încercări şi ispite. Mai analitic, Sfântul Petru spune: „însuşirea bărbăţiei nu stă în a birui şi în a asupri pe aproapele. Căci aceasta este semeţie şi se află deasupra bărbăţiei. Dar nici în a fugi de frica ispitelor de lucră­rile şi de virtuţile cele după voia lui Dumnezeu. Căci aceasta este laşitate şi se află dedesubtul bărbăţiei. Bărbăţia înseamnă a stărui cu răbdare şi în tot lucrul bun şi a birui patimile sufletului şi ale trupului. Fiindcă nu este lupta noastră împotriva trupului şi a sângelui sau împotriva oamenilor, ca la iudeii de odinioară, la care cel ce biruia în războaie pe cei de alt neam făcea lucrul lui Dumnezeu, ci împotriva începătoriilor şi stăpâniilor, adică a dracilor nevăzuţi. Iar cel ce luptă biruieşte duhovniceşte sau e biruit de patimi. Căci războiul acela era numai chipul războiului nostru.”

(Arhimandrit Evsevios Vittis, Despre rugăciune, Tâlcuire la Sfântul Nil, traducere din limba greacă de Ierom. Agapie Corbu, Editura Sfântul Nectarie, Arad, 2009, pp. 66-67)