Bărbatul, fraţii mei, a născut femeia din coasta sa, fără femeie, şi a rămas întreg.

Femeia a împrumutat coasta aceea de la bărbat şi i-o datorează. Femei câte stele sunt în cer şi cât nisipul mării s-au născut pe lume. Dar nici o femeie nu s-a arătat vrednică să nască şi ea un bărbat care să plătească acea coastă pe care o datora, afară de Stăpâna de Dumnezeu Născătoarea, care pentru curăţia ei s-a învrednicit şi a născut pe Preadulcele nostru Iisus Hristos şi Dumnezeu din Duhul Sfânt fără bărbat, fecioară, şi a rămas fecioară şi a plătit acea coastă.

Auziţi, fraţii mei, ce taine vesele are sfânta noastră Biserică? Dar le are ascunse şi cer acoperământ. De aceea, se cade să învăţaţi toţi carte, ca să înţelegeţi unde umblaţi.

Şi tu, bărbatule, fratele meu, se cade să nu te porţi cu femeia ta ca şi cu o sclavă, fiindcă şi ea e făptură a lui Dumnezeu, ca şi tine, şi Dumnezeu S-a răstignit pentru tine tot atât de mult cât şi pentru ea; îl numeşti pe Dumnezeu „Tată”, şi ea îl numeşte pe Dumnezeu „Tată”. Aveţi un Botez, o credinţă, şi ea se cuminecă cu Preacuratele Taine cu care te cumineci şi tu.

Dumnezeu nu o socoteşte pe femeie mai prejos decât tine, de aceea a făcut-o din partea de mijloc a bărbatului, ca bărbatul să fie ca un sultan, iar femeia ca un vizir, adică bărbatul să fie capul, iar femeia trupul. N-a făcut-o pe femeie din cap, ca să nu dispreţuiască pe bărbat, şi, iarăşi, n-a făcut-o din picioare, ca bărbatul să nu dispreţuiască femeia. (Sfântul Cosma Etolianul)

(Viața și Învățătura Cuviosului Cosma Etolianul, Editura Deisis, 2001, p. 51)