Deoarece cei care trăiesc în lume se confruntă în fiecare zi cu mai multe greutăţi decât monahii, Sfântul Părinte Ioan Hrisostomul precizează următoarele:

„Pustnicii nu au trebuinţă de ajutorul şi mângâierea Sfintei Scripturi la fel de mult ca cei care se află în mijlocul vârtejului unei existenţe zbuciumate... Pustnicii se ţin departe de luptă, prin urmare ei nu sunt răniţi prea des. Dar voi staţi totdeauna în prima linie a bătăliei” (Omilia III la Fericitul Lazăr).

În legătură cu stăruitoarele îndemnuri de a citi cât mai des cu putinţă Sfânta Scriptură, îndemnuri adresate de Sfântul Părinte mirenilor, în Omilia XXI la Facere: „Nu, vă rog, să nu ne înşelăm singuri, ci cu cât suntem prinşi mai mult de aceste griji (de creșterea copiilor), cu atât mai mult să primim leacurile citirii Dumnezeieştilor Scripturi”.

Omilia IX la Coloseni: „Luaţi seama, vă rog cu multă stăruinţă, toţi cei care sunteţi prinşi în vâltoarea acestei vieţi şi faceţi-vă rost de cărţile care sunt cu adevărat doctorii pentru suflet..., din Noul Testament cel puţin Evangheliile şi Faptele Apostolilor să vă fie învăţători statornici”. În Omilia XXI la Efeseni, referindu-se la copii, spune: „Să-i îndemnăm de la o vârstă cât mai fragedă să se îndeletnicească cu citirea Sfintelor Scripturi”.

(David C. Ford, Bărbatul şi femeia în viziunea Sfântului Ioan Gură de Aur, traducere din limba engleză de Luminiţa Irina Niculescu, Editura Sophia, Bucureşti, 2004, pp. 157-158)