Betleemul, patria şi locul de naştere al Domnului nostru Iisus Hristos. Betleemul care a înnoit întreaga lume! Privit de departe, Betleemul cu casele sale albe, aşezate în formă de amfiteatru cu faţa spre răsărit, pare un buchet de flori albe, coborât din cer pe aripi de îngeri. Orăşel multimilenar, legat atât de Vechiul, cât mai ales de Noul Testament prin Naşterea Domnului şi Mântuitorului lumii. Deasupra lui au cântat îngerii acea nemuritoare cântare: Slavă între cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire! (Luca 2, 14). Acesta este cel mai frumos imn al păcii, al împăcării noastre cu Dumnezeu. Este cel dintâi colind cântat pe pământ!

Ne uităm cu multă cucernicie spre Betleem. Este aşezat pe coline domoale de piatră. Ici-colo se înalţă turle de biserici, chiparoşi, măslini, eucalipţi şi multe flori. De jur-împrejur se întind câmpuri cultivate, grădini cu viţă-de-vie, portocali şi lămâi. Dincolo de Betleem, spre sud-est, se văd culmile de culoare gri-roşcată ale munţilor Galaadului şi Moabului. Pe vârfurile lor nici un fel de verdeaţă, nici o locuinţă omenească. După aceste coline pustii se vede depresiunea Mării Moarte.

Intrăm în Betleem. Un oraş mic şi destul de curat ce numără până la 30.000 de locuitori, dintre care majoritatea sunt arabi. Întrebăm de Biserica Naşterii lui Hristos. Atât peştera în care S-a născut Domnul, cât şi biserica înălţată deasupra ei, se află în partea de răsărit a oraşului.[…]

Privim cu evlavie interiorul bisericii. Este cu totul divin şi măreţ, pe măsura credinţei marilor împăraţi bizantini. În total, lungimea bisericii este de 60 metri şi lăţimea de 30. Prima biserică a fost construită, aici, de Sfânta Împărăteasă Elena, în anul 326. După două secole, în anul 531, marele împărat Iustinian a modificat şi înfrumuseţat această biserică, păstrând în cea mai mare parte primul lăcaş. Biserica zidită de Sfânta Elena se compunea dintr-un atrium (pronaos), un naos, compus din cinci nave longitudinale sprijinite pe stâlpi de marmură, şi altarul poligonal, ridicat chiar deasupra Sfintei Peşteri. Pardoseala era împodobită cu mozaicuri de mare calitate artistică, cu motive florale creştine.

(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Pelerinaj la Mormântul Domnului, Editura Mănăstirii Sihăstria, 2010, pp. 228-229)