Biserica „Intrării Maicii Domnului în Biserică” a Mănăstirii Studenica

Locuri de pelerinaj

Biserica „Intrării Maicii Domnului în Biserică” a Mănăstirii Studenica

    • Biserica „Intrării Maicii Domnului în Biserică” a Mănăstirii Studenica
      Foto: Victor Larie

      Foto: Victor Larie

    • Biserica „Intrării Maicii Domnului în Biserică” a Mănăstirii Studenica
      Foto: Victor Larie

      Foto: Victor Larie

    • Biserica „Intrării Maicii Domnului în Biserică” a Mănăstirii Studenica
      Foto: Victor Larie

      Foto: Victor Larie

    • Biserica „Intrării Maicii Domnului în Biserică” a Mănăstirii Studenica
      Foto: Victor Larie

      Foto: Victor Larie

    • Biserica „Intrării Maicii Domnului în Biserică” a Mănăstirii Studenica
      Foto: Victor Larie

      Foto: Victor Larie

Biserica închinată Intrării Maicii Domnului în Biserică a Mănăstirii Studenica (Serbia) a fost construită într-un amestec armonios al stilurilor romanic și bizantin, cunoscut sub denumirea Școala Raşka (Raška škola).

Biserica „Intrării în Biserică a Maicii Domnului” este o bazilică acoperită cu o cupolă centrală și având o singură navă. Cupola este aşezată pe un timpan circular in interior având 12 faţete spre exterior, acoperit cu zidărie şi colorat în roşu, ceea ce contrastează cu placarea în marmură de pe restul construcţiei. Baza cupolei şi arcadele semicirculare se sprijină pe nişte pereţi groşi cu pilaştri.

La spaţiul aflat sub cupolă sunt adăugate, în porţiunea de nord şi de sud, nişte pridvoare laterale cu porticuri. La răsărit, biserica are o absidă semicirculară în interior şi una din trei părţi în exterior, în timp ce un nartex prelungit se îndreaptă spre vest. Pe lateralele de nord și sud se află vestibule. Pridvorul interior este separat de naos printr-un zid cu portal.

În timpul regelui Radoslav, în jurul anului 1235, la primul pridvor interior a fost ataşat altul, spaţios, cu două abside semicirculare. Fațadele acestuia au fost acoperite cu lespezi de marmură. Pridvorul lui Radoslav, construit ca loc de odihnă veşnică, diferă de primele construcţii atât prin dimensiuni, cât şi prin ornamentele faţadei.

Elementele decorative romanice ocupă un spaţiu considerabil pe zidurile exterioare. Şi spaţiile ferestrelor sunt bogat împodobite. Meşterii care au lucrat la decorul catedralei mănăstireşti în ultimul deceniu din secolul al XII-lea au demonstrat o măiestrie deosebită, care s-a manifestat cu o forţă aparte în ornamentul bogat care combină împletirea căţărătoare a viţei-de-vie, păsările şi animale fantastice. Ulterior, decorul din piatră va deveni o componentă de maximă importanţă a „Școlii Raşka”.

Biserica Mănăstirii Studenica a fost pictată în primul deceniu al secolului al XIII-lea. Frescele originale s-au păstrat mai ales în zona altarului, sub dom, pe peretele vestic și în părțile inferioare ale navei.