Aflat în proprietatea călugărilor franciscani, aşezământul e format din două biserici suprapuse.

Biserica de jos, construită în perioada bizantină, este închinată Sfintei Elisabeta. Alături de fântâna din interior, într-o nişă, se păstrează piatra după care, potrivit tradiţiei, Sfânta Elisabeta l-ar fi ascuns pe pruncul Ioan în timp ce soldaţii trimişi de Irod căutau copii pentru a-i ucide. Episodul e relatat de Evanghelia apocrifă a Sfântului Iacob (secolul al II-lea).

Deasupra primei biserici, cruciaţii au construit o a doua biserică. După ce a fost distrus de arabi, locașul a fost abandonat şi transformat în locuinţă. În anul 1679, franciscanii l-au răscumpărat. Biserica actuală a fost construită în anul 1939, după proiectul lui Antonio Barluzzi.