La începutul secolului al XX-lea, la Mănăstirea Muntele, biserica purtând hramul Icoanei Maicii Domnului din Kazan devenea tot mai strâmtă pentru cei care veneau să se roage aici. De aceea s-a luat hotărârea de a construi o biserică mai mare, a cărei piatră de temelie a fost aşezată în anul 1910, în prezenţa şefului Misiunii Spirituale Ruse, arhimandritul Leonid (Senţov). La început, construcţia a întârziat din cauza unor probleme financiare. Cu toate acestea, construcţia mănăstirii a continuat, însă cu mari eforturi.

Construcţia a fost întreruptă definitiv în anul 1914 pentru mai multe decenii. Biserica Ortodoxă Rusă din Străinătate, sub jurisdicţia căreia a trecut Mănăstirea Muntele după revoluţia bolşevică, nu deţinea mijloacele necesare continuării construcţiei. Revenirea mănăstirii în grija Patriarhiei Moscovei în anul 1948 nu a modificat cu nimic situaţia.

În anul 1997, Patriarhul Moscovei şi al Întregii Rusii Alexie II, în timpul unei vizite pastorale în Ţara Sfântă, a binecuvântat reluarea construcţiei. Iar la 28 octombrie 2007, la peste 97 de ani de la aşezarea pietrei de temelie, catedrala din Mănăstirea Muntele a fost sfinţită cu hramul Tuturor Sfinţilor care au luminat pământul rusesc. Sfânta Liturghie a fost săvârşită de Mitropolitul Kiril de Smolensk şi Kaliningrad (în prezent Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii), alături de un sobor de ierarhi, preoţi şi diaconi. La încheierea Liturghiei, la Mănăstirea Muntele a venit Patriarhul Teofil al III-lea al Ierusalimului şi al întregii Palestine.

Biserica este construită în stil pseudorus, care domina în arhitectura rusă de la începutul secolului al XX-lea. Clădirea are trei nave, după un plan dreptunghiular, partea centrală este încununată cu un timpan masiv luminos şi cu o cupolă. Timpanul central este înconjurat de alte patru timpane acoperite de cupole de dimensiuni mai mici. Unul dintre acestea este clopotniţă. Spaţiului de sub cupole se alătură dinspre est o absidă, iar dinspre vest, o trapeză.