De asemenea, mai scrie despre un alt copil, care avea năravul să blesteme, ticălosul. Într-o zi, când se juca cu alţi copii, a blestemat numele lui Dumnezeu şi în clipa aceea l-au răpit demonii cu trupul în iad şi nu s-a mai arătat şi nici nu s-a mai auzit de el. Deci, dacă Dumnezeu pedepseşte atât de aspru pe nişte prunci (care pentru prostia lor nu au atâta vină), oare cu cât mai mult se vor osândi cei care sunt în vârstă şi mai ales cei care poartă chipul călugăresc?

(Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamț, Pentru cei cu sufletul nevoiaș ca mine... Opere Complete, Editura Doxologia, Iași, 2010, p. 353)