Credinţa este cea care trebuie să conducă la botez. Când spui „simt nevoia să mă botez”, arăţi de fapt o credinţă exprimată în această nevoie, o credinţă pe care n-o poţi determina şi clarifica; dar ea e credinţă. Din moment ce omul simte o nevoie, nevoia de a se apropia de botez, această nevoie exprimă o credinţă a sa confuză, poate inconştientă. Şi atunci, eu cred că e bine să întâlniţi un om duhovnicesc, să staţi de vorbă, să mai citiţi câte ceva şi totuşi să vă apropiaţi de botez în toată cunoştinţa şi în toată credinţa. Contează enorm credinţa cu care ne apropiem de botez. 

Faceţi-o însă cu toată responsabilitatea, nu grăbiţi botezul, nu-l bagatelizaţi. E un act unic şi cel mai mare din viaţa noastră. De aceea, trebuie făcut cu toată seriozitatea. (ÎPS Serafim Joantă)

(Duhovnici români în dialog cu tinerii, Editura Bizantină, București, pp. 175-176)