„Starea de bucurie duhovnicească este o rugăciune continuă. Aceasta înseamnă să aparții mai mult cerului decât pământului. Căci oricare ar fi motivul întristării creștinului, aceasta este de la draci”, ne spune părintele arhimandrit Arsenie Papacioc. Suntem ființe răscumpărate de Dumnezeu, avem pe Dumnezeu în inima noastră, avem putere de a ne curăți de păcate, de a ne sfinți, de a ne îndumnezei, de a deveni fii ai lui Dumnezeu după har, și de a moșteni viața și fericirea cea veșnică.
Bucuria creștină este suprafirească, este mai presus de bucuria acestei lumi. Bucuria creștină este mai presus de om, este un dar dumnezeiesc , este o bucurie veșnică, este o bucurie deosebită. Creștinul ortodox se împărtășește și de bucuriile curate ale acestei lumi, dar împlinind poruncile dumnezeiești va fi binecuvântat, prin venirea Harului Dumnezeiesc, cu bucuria suprafirească pe care o dă Dumnezeu.

Bucuriile lumii acesteia, care sunt vrednice de primit, toate acestea, pentru un om care are credință în Dumnezeu, sunt binecuvântate de darul lui Dumnezeu și în felul acesta.

Bucuria creștină covârșește bucuriile veacului acestuia. Cine are credință în Dumnezeu sigur că are bucurii ale credinței pe care cel care nu are credință în Dumnezeu nu le poate avea.

(Părintele Ioan de la Rarău, Bucurați-vă pururea întru Domnul, Editura Panaghia, Suceava, p. 27)