- Părinte, oare vrăjile prind întotdeauna?

- Ca să prindă vrăjile, trebuie ca cineva să dea drepturi diavolului. Adică să dea pricină serioasă şi să nu se fi aranjat corect cu pocăinţa şi spovedania. De unul care se spovedeşte nu se prind vrăjile chiar de le-ai arunca cu lopata asupra lui. Pentru că, atunci când se spovedeşte şi are inimă curată, vrăjitorii nu pot lucra împreună cu diavolii ca să-l vatăme.

A venit odată la Colibă unul între două vârste cu nişte aere... De îndată ce l-am văzut de departe, am înţeles că avea o înrâurire diavolească. „Am venit să mă ajuți, mi-a spus el. Roagă-te pentru mine, căci împlinesc un an de când am nişte dureri înfricoşătoare de cap, iar medicii nu află nimic”. „Ai diavol, i-am spus, pentru că i-ai dat drepturi să intre în tine”. „Mu am făcut nimic”, mi-a spus. „Nu ai făcut nimic? îl întreb. Nu ai înşelat o fată? Ei, ea s-a dus şi ți-a făcut vrăji. Du-te şi cere iertare de la fată, apoi spovedeşte-te şi mergi să-ți citească exorcisme ca să-ți afli sănătatea. Dacă tu nu-ţi dai seama de greşeala ta şi nu te pocăieşti, toți duhovnicii lumii de s-ar aduna şi s-ar ruga pentru tine, diavolul tot nu va pleca”. Atunci când vin astfel de oameni, cu astfel de aere, le vorbesc deschis. Au nevoie de o zguduitură bună ca să-şi revină.

Un altul mi-a spus că femeia lui are diavol. Stârneşte mereu scandaluri în casă. Se scoală noaptea, îi scoală pe toți, le răstoarnă pe toate. „Tu te spovedeşti?”, îl întreb. „Nu”, îmi spune. „Trebuie să fi dat drepturi diavolului, îi spun. Nu s-a făcut aceasta din senin”. În cele din urmă am aflat că mersese la un hoge care îi dăduse ceva să stropească în casă pentru noroc şi ca să-i meargă bine la servici, iar el n-a dat nici o însemnătate acestui lucru. După aceea diavolul treiera prin casa lui.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovniceşti, Vol. III Nevoință duhovnicească, Editura Evanghelismos, București, 2003, pp. 202-203)