- Sunt creştini care nu-şi doresc slava deşartă. Totuşi, atunci când apare ispita slavei deşarte, se văd biruiţi de această patimă. Dacă îi prinde moartea în această stare pot să aibă nădejde de mântuire?

- Trebuie să aibă nădejde de mântuire cu orice chip! Nu se pune problema să nu aibă. Nu există păcat care să nu poată fi iertat. Însă este o mare primejdie să te laşi biruit până la moarte. Căci atunci ce mai poţi să faci? Dar nădejde de mântuire trebuie să ai cu orice chip! Chiar dacă ai omorât o mie de oameni, chiar dacă ai fost o mare secătură şi ai făcut numai răul, este iertare! Mântuitorul îl ierta şi pe Iuda, dacă îşi cerea iertare!

- Cum să înţelegem cuvântul Mântuitorului: „Mai bine era de acel om de nu s-ar fi născut”?

- Dacă s-a născut, acum este bătaie de joc, sau mai bine zis este chinuit. Sfântul Apostol Petru a făcut păcate foarte mari, s-a lepădat de Hristos, dar s-a pocăit. S-a căit şi a fost iertat. Nu se poate să nu fie iertare de păcate. De asta trebuie să fiţi foarte încurajaţi. Orice ai fi făcut, nu te descuraja. Dar luptă-te ca să nu cazi! Pentru că mai greu te poţi ridica, o dată ce te ştii căzut.

Mai întâi de toate să se ştie că răspundem de faptele bune pe care le-am fi putut face şi nu le-am făcut. În duhovnicie se numesc „păcatele lipsirii". Adică nu ai împlinit ceea ce puteai să împlineşti. Căci cine poate face un bine şi nu îl face, săvârşeşte un păcat! După cum spune şi Sfântul Apostol Iacob: „Credinţa fără fapte moartă este”! Şi acest păcat este foarte des întâlnit. Fapte bune, asta ni se cere. Te-ai dăruit total? Ai iubit aşa de mult lumea încât să zici că ai făcut totul? (Părintele Arsenie Papacioc)

(Ne vorbește Părintele Arsenie, ed. a 2-a, vol. 2, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, pp. 63-64)