Apoi te mai sfătuiesc a nu fi grabnic în a arăta darurile ce ţi le-a încredinţat Dumnezeu. Aceasta niciodată nu-i plăcut lui Dumnezeu, cum ne-a învăţat cu această istorie.

Odată, Iisus Hristos S-a arătat ca prunc unui om cucernic şi cu viaţa îmbunătăţită. Cunoscând acela că Domnul este, L-a rugat în toată simplitatea să-i spună „parola îngerească”, cum se obişnuieşte, adică, Născătoare de Dumnezeu Fecioară.

Iar Sfântul Prunc a început a zice: „Bucură-te, ceea ce eşti cu Dar dăruită Marie, Domnul este cu tine; binecuvântată eşti tu între femei”. Aici s-a oprit şi n-a voit a se lăuda şi a zice: „Şi binecuvântat este Rodul pântecelui tău”. Iar pentru că acela L-a rugat să spună şi acestea, s-a făcut nevăzut.

Cu această pildă i-a dat această dumnezeiască învăţătură să nu se laude vreodată cineva cu darurile ce are. Învață-te a te smeri şi a nu te lăuda: „Să te laude pe tine aproapele, nu gura ta; străinul, nu buzele tale” (Pilde 27, 2).

(Nicodim Aghioritul, Războiul nevăzut, Editura Egumenița, Galați, pp. 120-121)