Spanacul, morcovii, păstăile verzi, dovleacul fără coajă, partea albă a prazului - sunt doar câteva exemple de legume uşor de digerat (mai uşor de digerat decât legumele bogate în fibre, cum ar fi varza sau partea verde a prazului). Legumele trebuie fierte în apă sau în aburi, apoi mixate. Laptele şi legumele trebuie preparate fără a adăuga sare, dar se pot adăuga, în cantitţi mici, substanţe grase (cum ar fi, de exemplu, uleiul de măsline).

Diversificarea hranei se începe cu o sigură lingură din leguma respectivă, apoi, în zilele următoare, se creşte progresiv cantitatea administrată din leguma respectivă. Concomitent se diminuează cantitatea de lapte administrată. De exemplu, prânzul unui sugar de 6 luni, după două săptămâni de la începerea diversificării alimentaţiei, va fi constituit din 150 ml de lapte şi 130 g legume.

Când copilului nu îi mai este foame, se opreşte singur din mâncat. Ceea ce trebuie să urmărim este cantitatea zilnică de alimente consumate (nu trebuie să obligăm copilul să mănânce o anumită cantitate la o anumită oră).

În funcţie de programul părinţilor şi de reacţiile copilului, alimentele administrate într-o singură zi se pot împărţi echilibrat. De exemplu, la vârsta de 6 luni pot fi 4 mese/zi: 500 ml lapte matern sau lapte praf, 200 g de legume repartizate în 1-2 prânzuri, 10 g de proteine (echivalentul a 2 linguriţe) din carne de pui sau peşte sau jumătate de gălbenuş de ou, 100 g compot. Progresiv, cantităţile de lapte nu vor mai creşte, dar vor creşte cantităţile de legume şi fructe. La vârsta de 8-12 luni se recomandă 500 ml lapte/zi, 300 g legume repartizate în 2 mese, 20 g de proteine (echivalentul a 4 linguriţe), un fruct (dat pe răzătoare sau tăiat bucăţele mici), compot.

În cazul în care sugarul refuză să mănânce noul aliment, nu trebuie să se insiste. Trebuie multă răbdare şi să se încerce, din nou, după câteva zile.

Un copil nu trebuie forţat să mănânce un aliment, deoarece există riscul de a transforma apetitul său, deja diminuat, în refuz. În plus, nu trebuie să i se ofere copilului respectiv gustări între mesele principale. Dacă se observă că îi este foame copilului, este de preferat să se avanseze ora de masă. A forţa un copil să mănânce un aliment este echivalent cu a-i crea o aversiune faţă de alimentul respectiv.

Încă de la o vârstă foarte fragedă, unui copil i se pot imprima obiceiuri ale unei alimentaţii sănătoase. Astfel, fructele şi legumele trebuie să fie întotdeauna la discreţie, la fel ca şi laptele (sau unele dintre produsele lactate, cum ar fi, de exemplu, iaurtul). Totuşi, trebuie evitat consumul zilnic al unei cantităţi mai mari de 800 g lapte (sau echivalentul de produse lactate), pentru a nu se aduce un surplus de proteine. Pentru copiii mici sunt de preferat produsele lactate mai puţin dulci. Laptele de vacă este recomandat a fi administrat după vârsta de 3 ani.

De asemenea, trebuie limitat accesul la sucuri carbogazoase, ceaiuri îndulcite, prăjituri, biscuiţi, plăcinte, torturi sau alte dulciuri. Cerealele trebuie evitate a fi administrate cu biberonul, cu excepţia cazului în care copilul mănâncă puţin la un prânz. Aceste alimente, ţinute în gură mai mult timp, favorizează apariţia cariilor şi a obezităţii, din cauza conţinutului mare în glucide.

Trebuie evitat, totodată, consumul de cartofi prăjiţi sau alte prăjeli. Copiii au atracţie, în mod natural, nu numai pentru alimentele cu gust dulce, dar şi pentru alimentele cu gust gras. Aceasta explică tendinţa de a prefera cu uşurinţă aceste tipuri de alimente, în detrimentul celor care sunt bune pentru sănătatea lor.

* dr. Cristina Mihaela Ghiciuc este medic primar medicină de familie, membră AMFOR (Asociaţia Medicilor şi Farmaciştilor Ortodocşi Români)