Nimeni nu se duce la doctor ca să se laude cu sănătatea, ci ca să descopere unde-i locul putred al sănătății sale. La fel, nimeni nu merge la duhovnic ca să se laude cu dreptatea sa, ci ca să descopere un cusur primejdios al dreptății sale. Când omul trece pragul doctorului, el lasă toată mândria înaintea ușii, pentru ca s-o ia din nou la întoarcerea printre oameni.

Când omul merge la spovedanie, trebuie să-și lase toată mândria înaintea ușilor bisericii. Fericit va fi de și-o va uita acolo la întoarcerea printre oameni. Să dea Domnul ca la ieșirea din biserică să schimbe bastonul, și în locul mândriei să ia smerenia ca sprijinitor în viață.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Gânduri despre bine și rău, Editura Predania, București, 2009, p. 105)