Când omul se tăvăleşte prin păcat, sufletul se sluţeşte

Cuvinte duhovnicești

Când omul se tăvăleşte prin păcat, sufletul se sluţeşte

    • Când omul se tăvăleşte prin păcat, sufletul se sluţeşte
      Când omul se tăvăleşte prin păcat, sufletul se sluţeşte

      Când omul se tăvăleşte prin păcat, sufletul se sluţeşte

Când ne apropiem de Dumnezeu cum se cuvine, luăm, simţim, gustăm însuşirile lui Dumnezeu. De pildă: când ne rugăm, simţim iubirea lui Dumnezeu, bucuria Lui, milostivirea Lui, devenim şi noi milostivi.

Când ne apropiem de Dumnezeu cum se cuvine, luăm, simţim, gustăm însuşirile lui Dumnezeu. De pildă: când ne rugăm, simţim iubirea lui Dumnezeu, bucuria Lui, milostivirea Lui, devenim şi noi milostivi. Devenim şi noi luminaţi, plini de dragoste, curaţi, pentru că luăm de la Dumnezeu puterea de a ne curăţi… Când omul se tăvăleşte prin păcat, sufletul se sluţeşte.

 (Părintele Efrem Athonitul, Despre credinţă şi mântuire, Editura Bunavestire, Galaţi, 2003, p. 19)


 

Citește despre: