- Părinte, unii preoţi spun că nu vor să liturghisească adesea, ca să nu se obişnuiască.

- Nu este corect să spună aşa ceva preotul. Este ca şi cum ar spune: „Nu merg regulat la rudele mele, ca să mă primească mai bine atunci când le fac o vizită”. Este nevoie însă de pregătire. Sfânta împărtăşanie vindecă, sfinţeşte pe cel ce se nevoieşte. Cum să-l ajute pe unul care nu se nevoieşte? Ce să schimbe Hristos, dacă însuşi omul nu se schimbă? Odată, la Peştera Sfântului Atanasie, era un stareţ cu doi ucenici. Unul era ieromonah şi celălalt ierodiacon. Într-o zi au mers ucenicii la o bisericuţă să slujească. Preotul însă invidia mult pe diacon, deoarece diaconul era mai inteligent şi îndemânatic la toate. Dar nici diaconul nu ajuta situaţia, având un fel egoist de a fi. Preotul s-a pregătit la exterior, citind rugăciunile de împărtăşanie şi făcând toate canoanele necesare. Din păcate însă. N-a făcut lucrul cel mai important pregătirea lăuntrică, adică să se spovedească cu smerenie ca să alunge din inima sa invidia, care nu dispare prin schimbarea hainelor noastre şi spălarea capului. Astfel, doar cu această pregătire exterioară a mers la înfricoşătorul Jertfelnic să liturghisească. Însă de îndată ce a început să proscomidească, ce s-a întâmplat? S-a auzit deodată un vuiet mare şi vede cum pleacă Sfântul Disc de la Proscomidie şi dispare. Prin urmare, n-au mai putut liturghisi. Dacă nu i-ar fi împiedicat Bunul Dumnezeu în felul acesta şi preotul ar fi liturghisit în această stare duhovnicească în care se afla, gândul îmi spune că ar fi păţit un mare rău.

- Părinte, dacă se întâmplă ceva în timpul Sfintei Liturghii, ea se poate întrerupe?

- Când se săvârşeşte Sfânta Liturghie, preotul n-o poate lăsa neterminată orice s-ar întâmpla. Şi război de s-ar anunţa, trebuie s-o săvârşească. Şi duşmanii să vină afară de biserică, va căuta numai să se grăbească puţin, ca s-o termine. Va ajuta Dumnezeu să o săvârşească. Dar trebuie să avem încredere în Dumnezeu, să nu ne temem.

Liturghisitorul Celui Preaînalt trebuie să aibă multă luare aminte, curăţie şi acrivie. Preoţii sunt mai presus de îngeri. Sfinţii îngeri îşi acoperă feţele lor în vremea Dumnezeieştii Euharistii, în timp ce preotul o săvârşeşte.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicești, vol.1: Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2003, pp. 347-348)