„Casa Mea este casă de rugăciune.” Cu adevărat, numai să intri în biserică, și mintea te va îndemna la rugăciune! Totul aici e rânduit și se săvârșește în așa fel ca să ne dea imbold și ajutor la rugăciune. Drept aceea, de vrei să aprinzi în inima ta focul rugăciunii, mergi mai des în biserica lui Dumnezeu. Acasă e greu să te rogi ca la biserică. Sunt unii care se roagă fierbinte și acasă, atunci cu cât mai fierbinte este rugăciunea din biserică?

Stând însă în biserică, să nu stai doar cu trupul, ci mai vârtos cu duhul. Stai acolo unde este mai liniște și, având în minte pe Dumnezeu, varsă înaintea Lui sufletul tău. Izgonește visările, nu te lăsa prins de griji lumești și ia aminte la un singur lucru: lucrarea rugăciunii. Înalță-ți sufletul greoi și despovărează-l prin contemplarea lucrurilor dumnezeiești. Dacă ai vreun lucru pe suflet, curăță-l prin pocăință și prin făgăduința îndreptării. Dacă conștiința ta nu este mulțumită cu atât, adaugă faptele lepădării de sine și ale dragostei.

Stând în biserică, pregătește-te și pentru toată vremea pe care o vei petrece în afara bisericii, ca să nu se despartă gândul tău de Domnul, ci pururea să-L ai înaintea ta, ca să nu se abată pașii tăi de la calea cea dreaptă, pe cea nedreaptă.

De vei face aceasta, atunci când vei veni la biserică îți va fi mai ușor să stai în ea după cuviință; iar petrecerea cuviincioasă din biserică îți va înlesni aducerea aminte de Dumnezeu, atunci când te vei afla în afara bisericii... Astfel, petrecerea ta în Domnul va deveni din ce în ce mai înaltă; și mai mult de atât, ce îți mai poți dori?

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an, Editura Sophia, București, pp. 228-229)