Alături de citirile din Apostol și Evanghelie și de rugăciunile ce întregesc slujba Sfântului Maslu, rânduiala acesteia are în centrul ei și o parte care precede slujba propriu-zisă, dar care este unită de ea, și anume, canonul, alcătuit de imnograful Arsenie. Acesta este compus din nouă cântări ce conține fiecare un număr de strofe, cuprinzând și cântarea Luminândei, a stihirilor Laudelor și a unui tropar în final, la fel ca la slujba Utreniei de azi, fiind o reminiscență și o amintire din timpul când Sfântul Maslu era unit cu Laudele bisericești și cu Sfânta Liturghie.

Diferitele tropare, ce intră în alcătuirea canonului Sfântului Maslu, invocă milostivirea, îndurarea și harul lui Dumnezeu pentru bolnavii ce vor primi ungerea, pentru curățirea, spălarea și ușurarea, izbăvirea lor de chinuri și de dureri, tămăduirea, întărirea și păzirea lor de vrăjmașii cei nevăzuți, și pentru mântuirea lor. Prin cântarea luminândei se cere de la Dumnezeu să asculte și să împlinească rugăciunea celor care s-au adunat în jurul bolnavului. În cele patru stihiri ale Laudelor se cere iertarea păcatelor, ușurarea durerilor, risipirea necazurilor, izbăvirea de nevoi, curățirea sufletului și tămăduirea sufletului și a trupului. Textul troparului din final cere izbăvirea de toată boala și neputința a tuturor celor care sunt de față, arătând și scopul vindecării lor: „ridică-i ca să Te laude și să Te slăvească neîncetat”.

Cântarea sau citirea canonului Maslului, la casa bolnavului sau în biserică, are menirea de a-i încredința pe cei prezenți asupra ajutorului dumnezeiesc. Stihul „Stăpâne, Hristoase Milostive, miluiește și tămăduiește pe robii Tăi”, repetat după fiecare tropar, este o rugăciune de invocare a ajutorului dumnezeiesc. În textul acestor cântări, Mântuitorul Hristos este numit „doctorul și ajutătorul celor ce sunt în dureri, Izbăvitorul și Mântuitorul celor neputincioși”, „Cel Care este grabnic ajutător” și sunt invocate mila și mângâierea Sa, îndurarea și ajutorul, spre contenirea durerilor, rănilor și apăsărilor chinurilor celor aflați în suferință.

De asemenea, este invocat ajutorul Preacuratei Maicii Sale, al Sfântului Ierarh Nicolae, al Sfântului Dimitrie, mare apărător al lumii întru primejdii, al Sfântului Pantelimon, „purtătorul de chinuri”, și al sfinților fără de arginți și făcători de minuni. Ajutorul Mântuitorului Iisus Hristos, al Maicii Sale, al sfinților, se revarsă asupra lumii și a oamenilor prin rugăciunile stăruitoare ale preoților și ale celor ce s-au adunat la casa bolnavului sau în biserică.

Atât canonul, cât și citirile biblice și rugăciunile de la Maslu cer ajutorul lui Dumnezeu pentru curățirea de păcate a săvârșitorilor și a primitorului Tainei, pentru ușurare, dezlegare și pentru ridicarea din boală, întărire în viață, sănătate sufletească și trupească.

(Ieromonahul Teognost, Taina Sfântului Maslu – Taina tămăduirii sufletului și trupului, Editura Credința Strămoșească, Iași, 2002, pp. 69-70)