Zis-a avva Orsisie: cărămida nearsă punându-se la temelie aproape de râu, nu rabdă o zi, iar cea arsă ca o piatră rămâne. Așa este și omul care are socoteală trupească și nu s-a ars ca Iosif cu frica lui Dumnezeu: se risipește după ce s-a suit la stăpânire. Căci multe sunt ispitele unora ca aceștia, fiindcă sunt în mijlocul oamenilor. Deci, bine este cineva, ca după ce își va cunoaște măsurile sale să fugă de răutatea stăpânirii căci cei tari în credință neclintiți sunt. Pentru însuși sfântul Iosif de va voi cineva să vorbească, zice că nu a fost pământesc. Cu câte a fost ispitit și în ce fel de țară, unde nu era atunci urmă de cinstire a lui Dumnezeu? Însă Dumnezeul părinților lui era cu dânsul și l-a scos din tot necazul și acum este cu părinții săi întru Împărăția cerurilor. Și noi, cunoscând măsurile noastre, să ne nevoim, căci numai așa vom putea scăpa de judecata lui Dumnezeu.

(Izvoare Duhovnicești - Patericul, Editura Reîntregirea - Alba Iulia 2003, pp.174-175)