În primul rând, locul lui este acela de persoană unică și dragă Domnului în Sfânta Lui Biserică. Apoi, dacă este soție, de exemplu, locul ei este în brațele soțului său, în bucătăria casei sale, în centrul iubirii acestuia… și activitatea ei de bază va fi să facă mâncare bună, să facă mâncare de post când e post, să se spovedească, să se împărtășească, să-și ajute bărbatul să afle bucuria sfântă... Dacă e soț, la fel. Apoi, desigur nu în ultimul rând, locul ei sau al lui e la cabinet, unde are datoria să fie un psiholog cu frica lui Dumnezeu, să ajungă la darul discernământului, acela prin care să-și dea seama, în adâncul minții sale, de unde-i gândul care-l chinuie pe cel aflat în suferință. Că noi știm de la Sfinții noștri Părinți și din experiență că nu toate gândurile sunt ale noastre. Sunt gândurile noastre, gândurile lui Dumnezeu și gândurile vrăjmașului. De aceea e nevoie de mult discernământ și de ajutorul efectiv și nemijlocit al lui Dumnezeu în fiecare situație. Aici e nevoie să învățăm care sunt capcanele psihologiei seculare, care sunt paraziții ei, care sunt metodele de-a dreptul periculoase pentru sufletul omului. De exemplu, hipnoza care e-atât de relevantă pentru unele psihologii, nu numai că nu e considerată relevantă și benefică de alții, ci chiar periculoasă. Vrăjmașul poate sugera gânduri și „realități“ psihice absolut demonice. Sau, într-o relaxare, se produc unde alfa, care dau senzații de bine și de liniște, dar ele pot fi adevărate autostrăzi pentru diavol. Cel viclean circulă foarte bine pe undele alfa. Atunci, între somn și veghe vine cu imaginile lui. Și poate să sugereze orice. Și bietul om neștiutor, le poate primi ca fiind ale sale… Așa se explică și „amintirile“ din viețile anterioare. Știm că memoria omului este comună tuturor oamenilor, dar că fiecare activează doar ceea ce îi este de folos pentru devenirea lui în timp și pentru mântuire. Ei, diavolul, ca duh, are acces la această „bază de date“ și, viclean și urâtor de oameni fiind, ia de acolo un pachețel de informații și ți-l bagă în memoria actuală, în minte ta... Și tu spui că-i al tău, îl simți ca al tău. Când urăști pe cineva, nu simți că tu ești cel ce urăști? Și totuși, când te luminezi, spui: „Doamne, parcă eram posedat. Ce m-o fi apucat?“. Ei, cam aceasta să facă psihologul creștin, să-l ajute pe cel din fața lui să descopere ce l-a apucat, să-și descopere rănile sufletești în care s-au cuibărit duhurile rele ca microbii în rănile trupești. Apoi, să știți că psihologul, întâlnindu-se cu „duhurile“ care îi apucă pe cei care-l caută, se poate contamina, își poate trimite duhurile sale în acela, și poate deveni din psiholog, para-psiholog. Aici este pericolul, capcana în care poate să cadă psihologul. Dar dacă este credincios, dacă este în Biserică și primește harul prin Sfintele Taine și se roagă, va fi slujitor binecuvântat al filantropiei lui Dumnezeu și poate fi de mare folos în misiunea noastră de a ajuta cât mai mulți oameni să se mântuiască, să se bucure de darul vieții. Noi nu avem încă în obște un psiholog și ne dorim. Dacă aflați vreo fată disponibilă și doritoare să fie mireasa lui Hristos, s-o trimiteți la noi!