Rostul slujbei care se face la începerea temeliei casei este arătat de lucrarea săvârșită de preot cu acest prilej și de rugăciunile rostite către Dumnezeu. Este mai întâi o alungare a răului, o exorcizare, o curățire a locului de orice întinăciune și de orice urmă a lucrării celui rău și, apoi binecuvântarea și sfințirea acestuia prin invocarea harului Sfântului Duh pentru ca în timpul construirii casei, cei ce lucreaza și cei pentru care se lucrează, ca și construcția însăși să fie păzită de orice lucrare a celui rău, de orice întâmplare rea, de pizmă și răutatea oamenilor, de farmece sau blesteme.

În felul acesta, omul care zidește casa și-L ia pe Dumnezeu de ajutor la lucrarea sa și ocrotitor împotriva oricărei răutăți sau nenorociri, știind că fără ajutorul lui Dumnezeu nu se poate face nimic și că nici o putere nu poate birui puterea lui Dumnezeu.

(Coman Constantin, Ghidul practic al creștinului ortodox, Editura Bizantină, București, 1997)