Se consideră hulă împotriva Duhului Sfânt: necredința, încrâncenarea, ruperea de la Biserica-mamă și multe altele asemenea, care nu vor fi iertate nici în veacul acesta, nici în cel viitor. De exemplu: se știe că omul a primit de la Dumnezeu daruri precum cel al vindecării prin icoanele făcătoare de minuni sau prin sfintele moaște, însă, vindecându-se, acesta a început să-L hulească pe Creator în mod conștient și să meargă împotriva Lui până la moarte. Un asemenea om a mers de bunăvoie împotriva lui Dumnezeu, a Duhului Sfânt, Care este Dătător de viață. Prin încăpățânarea  și mândria sa, omul s-a rupt benevol de Biserică. Pentru unul ca acesta Biserica nu se roagă și el nu va avea iertare în veac. Nu-l vor ajuta nici rugăciunile celor apropiați, la fel cum nu vor putea face nimic pentru revenirea la viață a unor semințe putrede nici soarele, nici aerul, nici apa.

Căci scris este că Dumnezeu ne va ierta toate păcatele noastre, dar un singur lucru nu ne va ierta: nedorința de a ne pocăi și nerecunoașterea păcatelor noastre. De aceea, cel mai important lucru pentru mântuire este pocăința.

(Îndrumar creștin pentru vremurile de azi: convorbiri cu Părintele Ambrozie (Iurasov) ,vol. 2, Editura Sophia, 2009, p. 150)