Între credincioşii Bisericii putem auzi de multe ori discuţii în care se compară monahismul cu căsătoria, în care se poate vedea că unii dispreţuiesc monahismul, alţii căsătoria. Copiii suferă atunci când părinţii nu îmbrăţişează cu toată inima căsătoria şi viaţa de familie. De aceea, aş dori să accentuez un fapt: căsătoria este o cale de mântuire. Asemenea discuţii, care compară căsătoria cu monahismul, sunt arareori de folos.

Fiecare persoană trebuie să-şi găsească propria cale de mântuire, cerând lui Dumnezeu să-i arate drumul cel mai bun pentru el, drum pe care, mergând, să poată „lucra pentru mântuirea lui” (Filipeni 2, 12) în condiţiile în care se găseşte şi care îi sunt date de Dumnezeu. Ne compromitem mântuirea nu prin alegerea unei căi de vieţuire sau a alteia, ci căzând din voia lui Dumnezeu privitoare la noi personal. Nimeni nu este admis în monahism dacă dispreţuieşte căsătoria, iar căsătorindu-se, nu trebuie să dispreţuiască monahismul.

(Maica Magdalena, Sfaturi pentru o educație ortodoxă a copiilor de azi, Editura Deisis, Sibiu, 2006, pp. 11-12)