Unirea conjugală – prin urmare şi viaţa ta de familie – a fost rânduită şi sfinţită de către Însuşi Domnul Dumnezeu încă din Rai. „Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său”, zice Sfânta Scriptură, „după chipul lui Dumnezeu l-a făcut pe el; bărbat şi femeie a făcut. Şi i-a binecuvântat pe ei Dumnezeu, zicând: „Creşteţi, şi vă înmulţiţi, şi umpleţi pământul” (Facere 1, 27-28).

Când a venit pe pământ Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos, şi El a întărit legea căsătoriei, repetând cuvintele pe care le-a spus Dumnezeu în Rai, când i-a făcut soţie primului om şi a rânduit legea aceasta: „Va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va uni cu femeia sa, şi vor fi cei doi un singur trup” (Facere 2, 24).

Pentru a le da oamenilor de înţeles câtă cinstire merită unirea nunţii, a binevoit să meargă El Însuşi, cu Maica Sa şi cu ucenicii Săi, la nunta din Cana Galileii. Fiind rânduită de Dumnezeu încă din Rai şi întărită de Mântuitorul Hristos, unirea nunţii a primit însă în Biserica lui Hristos încă o sfinţire, aparte şi supremă, după cum arată Sfinţii Apostoli. Astfel, Sfântul Pavel, după ce repetă cuvintele Mântuitorului cu privire la unirea nunţii şi anume că prin aceasta cei doi – soţul şi soţia – vor fi un singur trup, adaugă: „taina aceasta mare este – iar eu zic în Hristos şi în Biserică” (Efeseni 5, 32). Iată de ce nunta şi este cinstită ca Taină între cele Şapte Taine rânduite în Biserică. (Preot Alexandru Rojdestvenskii)

(Cum să ne întemeiem o familie ortodoxă: 250 de sfaturi înţelepte pentru soţ şi soţie de la sfinţi şi mari duhovnici, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, Bucureşti, 2011, p. 24)