Căsătoria și monogamia – factor al împlinirii, fericirii și mântuirii

Căsătorie

Căsătoria și monogamia – factor al împlinirii, fericirii și mântuirii

    • mâini împreunate
      Căsătoria și monogamia – factor al împlinirii, fericirii și mântuirii / Foto: Pr. Benedict Both

      Căsătoria și monogamia – factor al împlinirii, fericirii și mântuirii / Foto: Pr. Benedict Both

Nu doar întemeierea unei familii are efecte benefice asupra sănătăţii şi stării psihice umane, ci şi monogamia sau faptul de a fi fost căsătorit o singură dată în viaţă. Specialiştii arată că „studii întregi demonstrează faptul că persoanele care se află în relații monogame trăiesc mai mult, sunt mai sănătoase din punct de vedere fizic, au mai puține crize de depresie și de anxietate, abuzează mai puțin de medicamente și de alcool”.

Concluzia fericită a specialiştilor care s-au aplecat asupra problemelor familiei contemporane este aceea că efectul căsătoriei asupra fericirii sau a stării de bine, este de 3,4 ori mai important decât impactul coabitării. Totodată, Gottman a constatat, în baza cercetărilor care s-au întins pe mai multe zeci de ani, că bărbaţii căsătoriţi îşi lungesc viaţa, în medie cu opt ani, iar femeile căsătorite, cu patru ani. Însă la acestea, condiţia este de a fi împlinite în familia în care trăiesc.

Nu doar întemeierea unei familii are efecte benefice asupra sănătăţii şi stării psihice umane, ci şi monogamia sau faptul de a fi fost căsătorit o singură dată în viaţă. Aceiaşi specialişti arată că „studii întregi demonstrează faptul că persoanele care se află în relații monogame trăiesc mai mult, sunt mai sănătoase din punct de vedere fizic, au mai puține crize de depresie și de anxietate, abuzează mai puțin de medicamente și de alcool”[1].

Aşadar, calitatea relaţiilor sociale şi, în mod particular, a relaţiei familiale, constituie un predictor fundamental al sănătăţii fizice şi psihice, precum şi al longevităţii unei persoane.

Relativizarea valorilor creştine şi tradiţionale ale familiei are efecte dezastruoase asupra existenţei unui neam, în istorie. Atunci când familiile sunt puternice, poporul respectiv este unit şi puternic. Atunci când familia este lovită, iar temeliile ei sunt zdruncinate de imoralitate şi laxism moral, se îndreaptă spre decadenţă şi dispariţie. Astfel, „antropologul britanic John D. Urwin a făcut un studiu aprofundat asupra a optzeci de civilizaţii care au apărut şi au dispărut de-a lungul a patru mii de ani. Dr. Urwin a descoperit că există un punct comun tuturor. De fiecare dată, s-a început cu un set de valori morale conservatoare, punându-se accent asupra familiei. După un timp, acest principiu a devenit tot mai liberal, valoruile morale au dispărut şi familia a avut de suferit. În toate cazurile, pe măsură ce familia s-a deteriorat, acea civilizaţie a început să se destrame; în toate aceste optzeci de cazuri, prăbuşirea unui popor a avut o strânsă legătură cu destrămarea familiei. În majoritatea cazurilor, civilizaţia a dispărut după o generaţie în raport cu dispariţia familiei”[2].

În lumina acestor cercetări şi constatări de maximă obiectivitate ştiinţifică, promovarea şi apărarea valorilor familiei reprezintă o responsabilitate faţă de neam, după cum relativizarea, ignorarea sau nerespectarea lor demonstrează o lipsă premeditată sau inconştientă faţă de viitorul poporului în care te-ai născut şi căruia îi aparţii.

[1] Allan & Barbara PEASE, De ce bărbații au nevoie de sex, iar femeile de dragoste, traducere din limba engleză de Răzvan Năstase, Curtea Veche, 2011, p. 173.

[2] Zig Zilgar, Secretul căsniciei fericite. Idila poate dura o viaţă, Ediţia a II-a, traducere din engleză de Irina-Margareta Nistor, Curtea Veche, Bucureşti, 2017, p. 20.