Două drumuri există, spune Domnul: căsătoria, care, în ciuda faptului că este indisolubilă şi a încătuşărilor ei din toate părţile, este pentru cei mai mulţi, şi necăsătoria care, ca ceea ce pretinde trăirea ca „famen”, adică fecioria pe viaţă, nevoinţa aspră, continuă şi pe viaţă pentru subjugarea instinctului sexual firesc şi foarte puternic, dar şi ca singurătate dusă pe viaţă, este pentru cei puţini. Un al treilea drum nu există. Fraţilor, pe acestea le arată, pe acestea le porunceşte, pe acestea le legiferează Domnul. Să nu căutăm noi să dezlegăm sau să strâmbăm poruncile Lui, ca să nu învistierim urgia Lui „în ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu” (Rom. 2, 5).

Nu numai prin acestea, ci şi în altă parte Domnul învaţă foarte limpede că legătura trupească este de neînţeles în afara sau fără căsătoria legală. Tinerii credincioşi, bărbaţi şi femei, să citească dialogul Domnului nostru cu femeia samarineanca. Când Domnul i-a spus ei: „Mergi şi cheamă pe bărbatul tău şi vino aici şi aceea a răspuns: Nu am bărbat”, Domnul i-a zis: „Bine ai zis că nu ai bărbat. Căci cinci bărbaţi ai avut şi cel pe care îl ai acum nu-ţi este bărbat. Aceasta adevărat ai spus” (In 4, 16-18). Fără îndoială că femeia samarineancă nu lua bani pentru relaţiile ei trupeşti cu acel bărbat. Vieţuia împreună cu el „din dragoste”. Şi totuşi, Domnul nu recunoaşte, nu primeşte această însoţire. Deoarece nu s-a săvârşit căsătoria (se înţelege, după cele în vigoare atunci), El consideră nelegală o astfel de „unire”. Adică pentru Domnul femeia samarineancă nu trăieşte în însoţirea cuvenită. Conlocuirea ei cu bărbatul este adulteră, şi nu legală. (...)

„Doamne, nu am bărbat, spune ea. Nu am soţ. Nu sunt căsătorită”. Şi cine spune acestea? O femeie creştină? O iudee? Nu! Ci o samarineancă! Adică o femeie care, în afară de Legea lui Moise, în afară de Deuteronom, nu recunoştea nici o altă carte a Vechiului Testament. Respingea Psalmii, Proorocii, etc. A fost destul ca Legea lui Moise să i pricinuiască conştiinţa de adulteră, deoarece avea relaţii cu iubitul ei fără să fi săvârşit căsătoria cu el. Iar astăzi vin creştini, tineri şi tinere să susţină fără chibzuială şi fără ruşine, că nu sunt imputabile acelea, adică relaţiile lor mai înainte de căsătorie, deoarece se fac din dragoste şi nu pe bani!... Nu Hristos, nici proorocii, nici noul Testament, nici Canoanele Bisericii, nici Sfinţii Părinţi, ci Fotoni samarineanca protestează şi strigă către ei: „Fraţii mei, orice legătură trupească în afara căsătoriei legale este desfrânare şi preadesfrânare. Lăsaţi sofisticăriile despre legăturile din dragoste şi despre relaţiile pe bani. Aceste scorniri sunt inspiraţii ale pântecelui vostru. Să nu vă înşele diavolul, nu vă înşelaţi pe voi înşivă. Veniţi-vă în fire şi dezmeticiţi-vă...”!

(Fericitul Arhimandrit Epifanie, Familiei ortodoxe - cu smerită dragoste, Schitul Lacu-Sfântul Munte Athos, 2001, p. 36-37)