În această relaţie de iubire şi dăruire şi în acest dialog al darurilor, fiecare dintre ei oferă celuilalt ceea ce are specific, mai frumos şi mai înalt, bucurându-se, în acelaşi timp, de darul vieţii sale.
Spiritualitatea răsăriteană consideră că femeia reprezintă pentru soţul creştin cea mai mare binecuvântare care i-a fost dăruită de către Dumnezeu pentru a se împărtăşi, alături de aceasta şi spre folos comun, de calităţile ei trupeşti şi sufleteşti, legate mai ales de constituţia ei fizică şi afectivă, de bunătatea şi delicateţea, suavitatea şi gingăşia fiinţei sale.
În mod similar, pentru o soţie şi o mamă creştină, soţul ei reprezintă darul cel mai înalt, oferit de către Creator, pentru a o susţine şi întări în opera de mântuire, îmbogăţindu-i viaţa cu trăsăturile lui: putere, hotărâre, fermitate, energie. În această relaţie de iubire şi dăruire şi în acest dialog al darurilor, fiecare dintre ei oferă celuilalt ceea ce are specific, mai frumos şi mai înalt, bucurându-se, în acelaşi timp, de darul vieţii sale. Fiecare dăruieşte fără să sărăcească, ci îmbogăţindu-şi infinit viaţa şi îmbogăţindu-l sufleteşte şi pe celălalt.
(Pr. prof. dr. Ioan C. Teșu, Familia creștină, școală a iubirii și a desăvârșirii, Editura Doxologia, Iași, 2011, p. 144)

Despre Pr. Prof. Univ. Dr. Ioan C. Teșu
Absolvent al Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Andrei Şaguna” din Sibiu şi doctor în teologie cu teza intitulată „Antropologia creştină: Sinteză filocalică”, pr. prof. univ. dr. Ioan Cristinel Teşu şi-a început activitatea didactică în anul 1993, ca asistent universitar în cadrul Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iaşi. În prezent este profesor universitar în cadrul aceleiaşi facultăţi, la disciplina Spiritualitate ortodoxă: Ascetică şi Mistică şi îndrumător de doctorat pentru acest obiect de studiu. Dintre numeroasele volume publicate de către părintele profesor, menţionăm: „Teologia necazurilor şi alte eseuri” (1998), „Din iadul patimilor spre raiul virtuţilor. Cuvinte de folos duhovnicesc din spiritualitatea filocalică” (2000), „Omul – taină teologică” ...