Viața însăși ne învață cum să trăim pe calea Crucii
Viaţa însăşi ne învaţă cum să trăim şi drumul nu poate fi lin de-a lungul întregii vieţi. Numai calea Crucii ne conduce întru bucuria comuniunii cu Dumnezeu, dacă, bineînţeles, ne ducem crucea fără cârtire, luând în fiecare zi putere de la Dumnezeu.
Cererea de rugăciune pentru familia dumneavoastră o îndeplinesc, iar părintele dumneavoastră paroh vă dă sfaturi foarte bune, aşa că nu aveţi nevoie să vă adresaţi şi altcuiva. Viaţa însăşi ne învaţă cum să trăim şi drumul nu poate fi lin de-a lungul întregii vieţi. Numai calea Crucii ne conduce întru bucuria comuniunii cu Dumnezeu, dacă, bineînţeles, ne ducem crucea fără cârtire, luând în fiecare zi putere de la Dumnezeu. Binecuvântarea lui Dumnezeu să fie peste dumneavoastră şi vă doresc răbdare, răbdare şi iar răbdare! […]
Cui nu i s-a întâmplat să greşească în viaţă? De aceea, toţi, fără excepţie, cerem milostivire şi îngăduinţă. Iar după Dumnezeu, dumneavoastră trebuie să vă osteniţi în răbdare şi rugăciune, ajutându-vă soţul să se ridice din cădere. Răbdarea şi iubirea pentru copii şi pentru soț vor face mai mult decât discuţiile şi clarificarea relaţiilor. Copiii nu trebuie să fie la curent cu greşelile adulţilor. Pot să le simtă ei înşişi, dar nu trebuie să primească prin dumneavoastră sau de la dumneavoastră această cunoaştere înfricoşătoare, care ucide credinţa în bine şi în iubire. Răbdaţi cu rugăciune. Domnul să vă întărească!
(Arhimandritul Ioan Krestiankin, Povăţuiri pe drumul Crucii, Editura de Suflet, Bucureşti, 2013, pp. 252-253; 254)
Îți mai recomandăm și: „Să cobori de pe cruce e uşor, dar atunci mântuirea ta va sta sub un mare semn de întrebare”
Care sunt scopurile principale ale familiei?
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro