A vă preda înseamnă a vă face vulnerabil în fața celui căruia vă predați. Acest lucru nu este niciodată ușor.

În căsnicie, vă deschideți în mod inevitabil partenerului dumneavostră. Există o mare bucurie în a face acest lucru, întrucât ne trăim viețile noastre căzute în izolare și singurătate, tânjind constant după intimitate și posibilitatea de a împărtăși cele mai adânci gânduri unul cu altul. Este probabil cea mai adâncă și importantă dorință pe care o are orice persoană în viața sa. Dar această intimitate vine cu un preț. Dacă lăsați o altă persoană în sinele vostru cel mai adânc, dați de asemenea posibilitatea ca acea persoană să vă rănească. (...)

O astfel de predare este incredibil de dificil de realizat. O serie de mecanisme de siguranță și clopote de avertizare instalate în mințile noastre pentru a ne proteja de a fi răniți de ceilalți. De exemplu, ne imaginăm constant în mod subconștient cum ne întâlnim cu alții, reflectându-ne prin ochii lor și făcând mici ajustări ale cuvintelor și acțiunilor noastre, pentru a le oferi ceea ce credem că vor de la noi. De asemenea, avem mecanisme pentru a-i „reflecta” și pe alții, iar acesta este unul din modurile prin care ajungem să înțelegem lumea.

Mecanisme înnăscute ca acesta înseamnă că noi ne reinventăm în mod constant mai degrabă, schimbând modul în care arătăm pentru alții, decât trăind oroarea insuportabilă de a-i lăsa pe ei să vadă sinele nostru interior adevărat și nealterat. Și totuși, fără această predare, este imposibil să ne bucurăm de unitatea care rezultă din ea. Cu cât sunt mai puțin dispus să ofer sinele adevărat unei alte persoane, cu atât mai puțin pot fi cu adevărat una cu ea.

Există o serie de motive pentru care această unitate este atât de importantă. În primul rând, noi, ființele umane, suntem ființe sociale. Nu numai că ne dorim intimitatea cu ceilalți, ci chiar nu funcționăm corect dacă nu găsim acea intimitate. Studiile au arătat cât de disfuncționali devin cimpanzeii atunci când sunt lipsiți de contactul fizic cu mamele lor ca bebeluși. Chiar și contactul fizic cu jucăriile pline cu blană le permite să se dezvolte mai normal. Noi, oamenii, împărtășim acea nevoie, iar căsnicia oferă o oportunitate pentru o intimitate care ne permite să fim noi înșine fără teamă. Acest lucru ne ajută să fim sănătoși, atât din punct de vedere emoțional, cât și din punct de vedere fizic. (...)

În al doilea rând, această unitate cu celălalt ne ajută sa devenim noi înșine pe deplin. Predându-vă soțului sau soției, nu vă pierdeți viața, ci o găsiți. Când împărtășiți experiențele voastre cu soțul sau soția, vedeți aceste experiențe din nou, nu numai prin ochii voștri, ci și prin ochii celuilalt, ceea ce aduce acestor experiențe o dimensiune suplimentară de însuflețire, semnificație și realitate. Devenind vulnerabili în fața soțului sau soției, deschideți zone din ființa și personalitatea dumneavoastră pentru cercetarea ei. Dacă găsiți acceptare acolo, creșteți voi înșivă în încredere și bucurie.

A fi iubit și acceptat în mod liber și în mod voluntar este una dintre cele mai puternice forțe care pot acționa asupra noastră. În plus, mântuirea creștină presupune transformare și sfințire, iar această transformare necesită un fel de onestitate care implică o vulnerabilitate. Atunci când sunteți vulnerabili față de soțul sau soția dumneavoastră, nu mai există spațiu pentru auto-amăgire; trebuie să vă confruntați cu adevărata reflecție a dumneavoastră pe care o vedeți în ochii partenerului, cu toată frumusețea și urâtul acestei reflecții.

Dar în căsnicia creștină, groaza de a fi expus este binecuvântată și transformată de iubirea agape a partenerului, iubire care în ultimă instanță vă face să fiți frumos sau frumoasă în ochii lui și deci și în ochii dumneavoastră. Atunci când „cei doi devin un singur trup”, simțiți că soțul sau soția este de fapt o parte din voi și simțiți că fără el/ea sunteți incomplet.

În al treilea rând, „Dumnezeu a creat pe Adam și pe Eva pentru a fi o mare iubire între ei, care să reflecte taina unității divine”. Unitatea dintre soț și soție este o icoană a unității dintre Dumnezeu și sufletul omenesc. O icoană este o reprezentare pământească la scară mică a unui adevăr divin și ceresc. În iubirea din cadrul căsniciei, pregustăm puțin din iubirea divină pentru care am fost creați să o împărtășim cu Creatorul nostru. Fiind uniți cu soțul sau soția, pregustați puțin din ceea ce înseamnă să fiți uniți cu Dumnezeu.

(Pr. Antonios Kaldas, Ireni Attia, Doi devin una: ghid creștin ortodox pentru logodnă și căsnicie, Editura Doxologia, Iași, 2020, pp. 88-93)

Îți mai recomandăm și: Taina iubirii – să înțelegem puterea transfiguratoare a căsătoriei

Relația dintre soț și soție – cea mai strânsă legătură din câte există