Decât să ajungem la lucruri care nu-I plac lui Dumnezeu, mai bine ne căsătorim de tineri. Ştim că se face facultatea greu, foarte greu, căsătorit fiind, dar decât să punem o temelie proastă, mai bine ne căsătorim din timp. Iar părinţii au datoria să avertizeze copiii asupra a ceea ce urmează să fie căsnicia, şi doar după aceea au datoria să zică „da”.

Iar dacă nu zic „da”, atunci copiii au permisiunea să se ducă la preot să spună: „Nu vrea mama să mă lase să mă mărit”. Iar atunci preotul o cheamă pe mamă şi îi spune: „De ce nu laşi fata să se mărite?”. Pentru că n-a terminat facultatea, pentru nu ştiu ce altceva. Atunci spune preotul: nu-i adevărat, dacă vrea să se mărite, las-o să se mărite, ea ştie ce vrea, semn că are conştiinţa a ceea ce urmează şi atunci este bine. Dacă putem însă să terminăm facultatea înainte de căsătorie, este bine. Totuşi, dacă nu putem, atunci o terminăm ceva mai greu căsătorită, dar fără păcate, fără trecere de timp, şi aşa mai departe.

(Părintele Nicolae Tănase, Soțul ideal, soția ideală, Editura Anastasis, 2001, p. 118)