Un monah oarecare a coborât de la Sihăstrie la dentist, în Paros. După puţin au venit acolo şi alţi bolnavi. Unul dintre ei era dintr-un sat îndepărtat, care de ar fi întârziat, ar fi pierdut şi ultimul autobuz pentru întoarcere. Atunci monahul îi dă lui rândul său, ca să apuce să se întoarcă, dar pentru asta chiar monahul a pierdut ultima cursă pentru a se întoarce la mănăstire.

A început deci, să urce de la drumul principal până la mănăstire pe jos. Stareţul în acea vreme a pornit spre Atena cu câţiva din fiii lui duhovniceşti. Gând au întâlnit pe monah, l-a mustrat doarece a întârziat atât de mult. Şi, înainte de a apuca acela să se îndreptăţească, a dat poruncă şoferului să pornească.

Un cleric dintre cei care călătoreau cu stareţul, şi care ştia totul din înştiinţarea telefonică a monahului, a explicat Stareţului care e realitatea. Atunci şi-a schimbat îndată înfăţişarea şi, cu simţământul că a nedreptăţit pe monah, a completat: