Cât este de important să ne lăsăm cu totul în voia lui Dumnezeu, crezând cu tărie în Pronia Lui Dumnezeiască care pe toate le face spre bine. De acest Paşti m-a mângâiat vizita a doi călugări care au locuit la noi cândva şi care mai târziu au fost transferaţi în Petersburg. Tânjesc după mănăstirea Optina. Drumul este scump pentru puţinele surse băneşti pe care le au; n-ar avea cum să vină prea des. Aceştia cârteau zicând: „Iată că bani nu avem, însă dacă am avea mai mulţi am vizita deseori sfânta mănăstire Optina". Iar eu le-am răspuns la acestea: „Dacă aţi fi avut mulți bani, credeţi-mă, n-aţi mai fi venit niciodată pe la noi". Oamenii bogați deseori uită acel „singur lucru de trebuinţă", petrecându-şi tot timpul în satisfacerea mofturilor lor. (Sfântul Cuvios Varsanufie de la Optina).

În zadar gândeşti că bogăţia, prisosinţa sau măcar suficiența materială ţi-ar fi fost de folos sau spre liniştire. Bogaţii mai mult se neliniştesc decât cei săraci sau neîndestulaţi. Sărăcia şi neîndestularea sunt ­mai aproape de smerenie şi de mântuire, dar numai în cazul în care omul nu deznădăjduieşte, ci cu credinţă şi nădejde se încrede în multîndurata Pronie a lui Dumnezeu. Dacă până acum ne-a hrănit Dumnezeu, atunci şi de acum încolo are putere să o facă...(Sfântul Cuvios Ambrozie de la Optina).

(Filocalia de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, Galați, 2009, p. 42)