Conform tradiţiei vechi a Bisericii, formulată adesea în scris prin hotărâri canonice ale autorităţii bisericeşti, pentru săvârşirea Tainei Sfântului Maslu trebuie de regulă şapte preoţi, după numărul celor şapte daruri ale Duhului Sfânt, despre care vorbeşte prorocul Isaia (11, 2-3). Numărul acesta simbolic aminteşte şi de unele fapte din istoria sfântă a Vechiului Testament, care au fost ulterior privite ca nişte preînchipuiri ale acţiunii şi efectelor Sfântului Maslu.

Astfel, şapte au fost preoţii care sunau din trâmbiţe şi de şapte ori a fost înconjurată cetatea Ierihonului, cand israeliţii au cucerit-o, la intrarea lor în pământul sfânt, după izbăvirea din robia egiptenilor (Iosua 6, 13-16). Şi tot de şapte ori s-a rugat prorocul Ilie pe muntele Carmel, până când Dumnezeu a dat ploaie pământului ars de secetă (III Regi 19, 42-44). Proorocul Elisei l-a înviat pe un tânăr mort, culcându-se peste el de şapte ori (IV Regi 4, 34-35) şi tot de şapte ori s-a cufundat în Iordan Neeman Sirianul, cand s-a curăţit de lepră, potrivit sfatului prorocului Elisei (IV Regi 5, 14).

De aceea, rânduiala Sfântului Maslu cuprinde şapte pericope Apostolice şi şapte citiri din Evanghelie, precum şi şapte rugăciuni deosebite pentru binecuvântarea untdelemnului şi tămăduirea bolnavului, câte una pentru fiecare preot, motiv pentru care această taină mai e cunoscută la greci şi sub numele de taina celor şapte preoţi (Heptapadion), iar în ruseşte sub numele de soboravanie, adică slujba adunării sau soborului preoţilor.

În practică însă, la nevoie pot sluji Sfântul Maslu şi mai puţini preoţi, de obicei cinci sau trei, pentru numărul Treimii, cum recomandă Simeon al Tesalonicului, sau cel puţin doi. Din expresia „să cheme preoții” s-a dedus că pentru săvârșirea Maslului e nevoie de mai mulți preoți. În caz de nevoie și în lipsă de mai mulți preoți, Maslul poate fi săvârșit și de un singur preot. Textul Sfântului Iacov nu exclude o astfel de interpretare, întrucât în Sfânta Scriptură mai sunt cazuri când se folosește pluralul, deși e vorba de o singură persoană. Domnul zice către leproși: „Duceți-vă și vă arătați preoților” (Luca 17, 14), cu toate că după Legea mozaică era de ajuns arătarea făcută și numai unui preot. De aceea, cele spuse de Sfântul Iacov, la plural, se pot înțelege și în sensul că bolnavul să cheme pe vreunul din preoții Bisericii.

Cât privește valabilitatea Tainei Maslului săvârșită de un singur slujitor, aceasta nu poate fi contestată din punct de vedere dogmatic, haric sau sfințitor. Conform învățăturii de credință, prin hirotonie, preotul primește capacitatea harică de a administra singur toate Tainele afară de hirotonie, iar harul primit de credincioși prin Taina Maslului nu este condiționat de numărul slujitorilor Tainei.

Totuși, întrucât rânduiala săvârșirii Tainei Maslului de către mai mulți preoți a fost stabilită prin practică îndelungată și pe bază de obicei, ea trebuie observată ca regulă sau normă obligatorie. Necesitatea și obligativitatea săvârșirii Maslului de către mai mulți preoți și nu de unul singur o arată și rânduiala slujbei care, fiind foarte lungă, având momente de ritual concomitente, este obositoare și aproape imposibil de a fi făcută de un singur slujitor.

(Preot Prof. Dr. Ene Braniște, Liturgica specială, Editura Lumea Credinței, București, 2008, pp. 347-348)