Trebuie să ajungi să-l simţi ca prieten, ca părinte, ca frate, trebuie să ai relaţii de felul acesta şi, până-l găseşti, trebuie să-l cauţi şi, când îl găseşti, să ştii că-l ai, adică să nu te tot gândeşti că poate ar fi fost altul mai bun, pentru că relaţia aceasta, între credincios şi duhovnic, este o relaţie care priveşte viaţa duhovnicească în esenţa ei. Cei mai mulţi dintre credincioşi spun că nu găsesc duhovnici, iar duhovnicii spun că nu găsesc credincioşi ascultători. Realitatea este că şi intr-o parte şi-n alta sunt lipsuri. Noi nu tragem de oameni să vină la noi. De exemplu, „De ce nu vii la mine?" nu zicem. Fiecare îşi găseşte locul unde se simte mai îndemnat, unde se simte mai apropiat. Duhovnicii sunt foarte diferiţi ca pregătire, sunt foarte diferiţi ca temperament, sunt foarte diferiţi ca receptivitate faţă de lucrul lui Dumnezeu, sunt foarte diferiţi în măsurile pe care le dau, şi-atunci legătura nu se realizează atat prin ceea ce ştii despre duhovnic, cât prin ceea ce simţi în legătură cu el.

(Părintele Teofil Părăian, Sfintele Paşti în cultul ortodox, Editura Doxologia, Iaşi, 2013, p.58-59)