Principala sarcină a soţiei este cea de a fi ajutorul bărbatului, de a-i dărui acestuia căldu­ră şi mângâiere, de a-l susţine. Există un proverb rusesc: „Soţul să-i fie soaţei păstor, soaţa soţului plasture – plasture, adică doc­torie pentru rănile lui sufleteşti, pentru oboseală şi pentru greutăţile vieţii. Bunătatea, mila, compa­siunea – iată calităţile pe care, după părerea mea, trebuie să le aibă o soţie adevărată! Nu degeaba spunea Dostoievski: „Cu cine mă voi însura – cu cea deşteaptă sau cu cea bună? Mă voi însura cu cea bună, ca să mă iubească şi să mă mângâie.”

A doua chemare a femeii e cea de mamă – şi bărbatul trebuie s-o vadă în aleasa lui pe mama viitorilor săi copii. Femeile „fatale”, aşa-numitele vampe, fac foarte rar căsătorii fericite. Desigur, am în vede­re nu căsătoria cu vreun om de afaceri bogat, ci fericirea familială şi dragostea în căsnicie. Dacă citim biografiile starurilor de cinema şi ale fotomodelelor, vedem că toate femeile acestea simt, cu rare excepţii, profund nefericite în viaţa de fami­lie sau nici nu se mărită vreodată.

De ce, când aparent o femeie frumoasă, atrăgătoare, l-ar putea face fericit pe orice bărbat, i-ar putea fi o soţie minunată? Cauzele sunt multiple. Com­portamentul şi îmbrăcămintea lipsite de pudoa­re îi atrag pe oamenii incapabili de relaţii serioa­se. Aceştia n-au nevoie de căsnicie, de familie, la care visează orice femeie. Ei vor să se foloseas­că de frumuseţea feminină, să se distreze. Băr­baţii responsabili, serioşi, inteligenţi foarte rar se căsătoresc cu cochete. Ei preferă femeile modeste, bune, casnice, înţelegând foarte bine că vor avea numai probleme cu o femeie care arată ca o dansatoare dintr-un club de striptease.

Femeia înzestrată cu un fizic remarcabil, seducător, suferă, de regulă, de o autoaprecie­re exagerată, de mândrie, vrea semne de aten­ţie nu doar din partea soţului, ci din partea tutu­ror celorlalţi bărbaţi – şi bărbaţii înţeleg că o asemenea soţie poate fi sedusă foarte uşor şi rapid. În general, ei se satură în scurtă vreme de fru­museţea fizică. Desigur, soţia trebuie să-i placă soţului, dar înfăţişarea şocantă şi îmbrăcămin­tea stridentă nu fac casă bună cu viața de familie. Bărbaţii încetează foarte rapid să mai dea atenţie tuturor acestor lucruri.

„Unele femei cred că dacă bărbaţii le acostea­ză pe stradă e cazul să se înscrie la un concurs de frumuseţe. De fapt, nu-i aşa! De fapt, ar trebui să realizeze că se comportă în mod greşit.”

Aşa încât le sfătuiesc pe fete: vreţi să vă măritaţi cu un om bun, nu să atrageţi un donjuan? Comportamentul şi îmbrăcămintea voastră trebuie să fie nu provocatoare, ci modeste şi frumoase.

Încă ceva: după cum spune proverbul „Sub piatra care zace nu curge apa”. Dacă te închizi în cameră şi stai acolo, nu faci nici o treabă. Fata care ştie să comunice, dar totodată are simţul pudorii, se mărită mai uşor. De aceea, trebuie să ştiţi să comunicaţi cu oamenii din mediul vostru, cu care împărtăşiţi aceleaşi interese.

Ultimul punct: în nici un caz nu trebuie să vă pierdeţi capul. Mai bine să te gândeşti de o sută de ori decât să-i spui „da” unui bărbat de care nu eşti sigură şi să te scalzi pe urmă în lacrimi de sânge.

(Preotul Pavel Gumerov, El şi ea: în căutarea armoniei conjugale, Editura Sophia, București, 2014, p. 89-91)