Viața duhovnicească este viața adevărată. Tot restul e materie. Materie este și trupul nostru; pământ luat din pământ. Pământ, apă, foc și aer – din aceste patru materii este construit trupul omenesc. El este construit în chip atât de iscusit și de minunat, că nu se poate arăta nici descrie – și totuși, trupul este în sine un lucru, nu este viață; este vehicul, nu este călător; este colivie, nu este pasăre.

Ce este, atunci, viața? Sfânta Scriptură a lui Dumnezeu explică limpede acest lucru pe cea dintâi filă a sa: Și a zidit Domnul Dumnezeu pe om luând țărână din pământ, și a suflat în fața lui suflare de viață, și s-a făcut omul suflet viu.

Oare știi bine ce înseamnă cuvintele „mijlocit” și „nemijlocit”? Ei bine, din pământ a zidit Dumnezeu, în chip mijlocit, trupul, iar nemijlocit, de la Sine, a suflat în el duh de viață. Astfel, omul a devenit suflet viu. Și astfel, omul este în aparență materie – însă materie cu duh de viață în sine, duh care este nemijlocit de la Făcătorul. Prin acest duh de viață, omul ține legătura cu Însuși Făcătorul său și cu toată lumina duhovnicească cerească ce e în jurul Făcătorului. O flăcăruie, ce seamănă cu veșnica flacără a Dumnezeirii. Deși cu trupul ne târâm pe pământ printre insecte, prin această flăcăruie suntem legați cu cele mai înalte ceruri și cu veșnicia.

Sufletul trăiește în trup, primind necontenit sprijin și viață de la acest duh de viață dumnezeiesc, care și este viața omului. Vorbind la modul practic: viața duhovnicească este necontenita noastră osteneală de a ne învrednici acestui duh dumnezeiesc din noi. De ce să ne ostenim a ne învrednici? Fiindcă Făcătorul ni l-a dăruit de la Sine. Nimeni dintre noi nu l-a cumpărat, nici nu l-a plătit, ci Dragostea veșnică ni l-a dăruit, într-adevăr, darul nu se plătește cu nimic. De asta-i darul dar.

Însă cel ce primește darul, și încă unul așa de prețios cum este viața, poate măcar să se arate vrednic de acest dar. Cum să-I răspundem lui Dumnezeu cu dragoste pentru dragoste, și cum să ne arătăm vrednici de acest dar dumnezeiesc? Pentru aceasta există o mare știință, care se cheamă știința duhovnicească. Aceasta este știința mai presus de toate celelalte științe, așa cum duhul de viață al lui Dumnezeu este mai presus de toate făpturile. Această știință nu este de la om trupesc, ci de la însuși Sfântul Duh al lui Dumnezeu, Însuși Dăruitorul celui mai de preț dar i-a învățat pe oameni cum să se învrednicească de acest dar. Dacă dorești să pătrunzi această luminoasă și dulce știință, binecuvântată fie dorința ta.

(Episcopul Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi - scrisori misionare, traducere Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sofia, București, 2002, p. 3)