Momentul principal al slujbei vecerniei este vohodul, termen ce denumește ieșirea preotului din Sfântul Altar. Acesta poartă în mână cădelnița, iar în fața lui merge un bărbat, cu o lumânare aprinsă. Procesiunea se oprește pentru câteva clipe în mijlocul bisericii, apoi se întoarce spre Sfântul Altar. Vohodul este anunțat de cântarea de la strană, care începe cu formula „Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh”. Procesiunea începe după îmbrăcarea felonului și deschiderea Sfintelor Uși, când preotul primește în mâna dreaptă cădelnița și la începutul cântării „Și acum și pururea și în vecii vecilor amin”.

Cântarea de la „Și acum și pururea” se numește dogmatică, aceasta fiind o alcătuire poetică ce zugrăvește, în versuri, întruparea Mântuitorului Iisus Hristos. În cultul ortodox există opt asemenea alcătuiri, majoritatea fiind puse pe seama Sfântului Ioan Damaschin, care a trăit în secolul al VIII-lea. Ideea centrală a acestor cântări este legată de rolul Maicii Domnului în taina răscumpărării de pe Cruce, săvârșită de Mântuitorul Iisus Hristos.

Maica Domnului este cântată ca fiind „ușa darului care a deschis oamenilor ușa cea cerească a mântuirii”, „cer cuvântător, „ușă încăpătoare pentru lumina cea fără de materie” și „Maică nenuntită”. Toate aceste formulări dogmatice țin să sublinieze că fără acel „Fie mie după cuvântul Tău” al Fecioarei Maria de la Buna Vestire nu era posibilă mântuirea neamului omenesc adusă de Mântuitorul Iisus Hristos.