00:01 – Cum să te rogi neîncetat dacă nu ştii? Sunt patru feluri de rugăciuni, pentru noi cei începători, pentru copiii, pentru pruncii în Hristos: rugăciunea buzelor, pentru că zice Sfântul Apostol Pavel: „Aduceţi Domnului roada buzelor voastre”; rugăciunea limbii, că zice în Psaltire: „Şi l-am înălţat pe el sub limba mea”; rugăciunea gurii, că zice: „Bine voi cuvânta pe Domnul în toată vremea, pururea lauda Lui în gura mea” şi rugăciunea glasului, că zice: „Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Domnul m-am rugat”.

Vedeţi? Aceste patru feluri de rugăciuni sunt pe cuiul cel mai de jos, în scara rugăciunii. Dacă porneşti de aici, se învaţă totul de către copiii, de către pruncii în Hristos. Şi „copilul” acela în Hristos, că este mic, sau că este bătrân, va începe cu acestea să înveţe: cu gura, cu limba, cu buzele, cu glasul. Dar, dacă te limitezi doar la aceasta, rămâi în „clasa I” toată viaţa. Trebuie să ne suim pe scara rugăciunii, care are nouă trepte, până la răpirea dumnezeiască. Se spune că, atunci când te rogi, gura trebuie să înţeleagă mintea, să ridici cuvintele până la înţelegerea minţii. Şi dacă mintea ajunge să le înţeleagă, atunci ai păşit pe treapta a cincea. Celelalte patru sunt mai jos.

01:29 – Dar, rugăciunea minţii este oare întreagă? Nu este întreagă, ci este doar jumătate de rugăciune. Pasărea cu o aripă poate zbura? Omul cu un singur picior poate merge? Dar, rugăciunea minţii este doar jumătate de rugăciune. Aţi văzut ce spunea Teofan Zăvorâtul în Sbornicul? Îi spune cineva: „Am rugăciunea minţii, dar vin gândurile ca viespile”. „Coboară-te de acolo, că acolo este mare iarmaroc. Cine ţi-a spus să rămâi la rugăciunea minţii? Trebuie să ajungi la rugăciunea inimii”. Adică, ce zice gura, să înţeleagă mintea şi să simtă inima. Atunci ai ajuns la rugăciunea cea curată. Despre rugăciunea cea curată a inimii, vorbeşte şi Sfântul Isaac Sirul şi spune că la ea „ajunge unul din zece mii, din cei care doresc acest lucru”. Aceasta este rugăciunea cea curată. Pentru că mintea, atunci când trece spre inimă, se uneşte cu ea şi întâlneşte două vămi. Când mintea coboară în inimă întâlneşte prima vamă, la care nu trebuie să te opreşti nici o clipă: vama imaginaţiei, a închipuirii. Să nu ţi-L închipui pe Dumnezeu, pentru că nici heruvimii, nici serafimii, nimeni nu şi-L poate închipui pe Dumnezeu. El nu are margini în veacul veacului, care se pot închipui şi imagina. Treci repede pe acolo şi apoi ajungi la vama raţiunii, care este în poarta inimii.

02:58 – Aici s-a arătat că, unei minţi înalte îi corespund o serie de diavoli numiţi „arhiconi”, care sunt caracteristici şi sectarilor. Aceştia sunt cei care doresc să schimbe Biblia pe dos, să treacă toată Sfânta Scriptură pe dos, să o răstălmăcească. La vama aceasta a raţiunii, diavolii nu atacă cu păcate, cu patimi, ci cu cuvintele Sfintei Scripturi. Aici sunt diavolii teologi. Numai dacă îţi concentrezi mintea către inimă şi vezi imediat că îţi şi apar în minte acestea. „Ridicat-am ochii mei la munţi, de unde va veni ajutorul meu”. De unde este aceasta? Este specifică şi cântării lui Moise. Cine sunt caii? Cine sunt apele, care au fost tulburate? Sfinţii Apostoli sunt caii şi ei au tulburat mulţime de popoare şi au combătut mulţime de idoli. Ei sunt caii. Marea este toată lumea. Dar, dacă ar putea să aducă alta? „Munţii ar sălta ca berbecii şi dealurile ca meiorul”. De unde este aceasta? Este din Psaltire. Oare, ce sunt munţii? Oare, ce sunt dealurile? Tâlcuirea se găseşte la Sfântul Grigorie Palama. Munţii, sunt oamenii îndumnezeiţi după har, care este treapta duhovnicească cea mai de sus. Dealurile, sunt aceia de pe treapta a doua, aflaţi în urcuşul duhovnicesc.

04:14 –Noi, ca să ajungem la desăvârşire, avem trei trepte: făptuirea morală, contemplaţia naturală şi îndumnezeirea după har. Făptuirea morală se foloseşte de zidire, ca să ajungă la îndumnezeire. I-aţi văzut pe cei care au găini? Şi găinile, care sunt cloşti, fac pui. Cocoşul se duce şi se suie sus pe grindă, acolo unde găinile dorm noaptea, ca să nu le găsească vulpea. Dar puii nu se pot duce şi ei acolo, deşi ar dori acest lucru, dar nu pot zbura. Dar ce face puiul? Vede mai departe o căruţă şi zboară pe ea, apoi vede o grindă şi se duce pe ea, apoi alta şi se duce şi aşa mai departe. Şi zburând, din grindă în grindă, se duce şi el acolo unde este mama şi tatăl lui. Aşa fac şi cei de pe treapta a doua, care se află în urcuşul duhovnicesc şi se folosesc de zidiri, ca să ajungă la treapta următoare. Când omul este la mama raţiunii, când mintea trebuie să coboare în inimă, nu are voie să teologhisească, zice Sfântul Ioan Gură de Aur.

05:33 –Tu când te rogi, nu teologhisi, pentru că eşti batjocorit de diavol. Atunci te atacă diavolii teologi, ca să îţi răpescă mintea de la acestea, dar îţi mai dă şi mândrie: „Măi, ia uite ce fel înţeleg eu acum lucrurile! Aceasta este pentru că mă rog”. Şi atunci diavolii râd cel mai tare. Dar tu nu te rogi, ci tu teologhiseşti şi ei se prăpădesc de râs. Pentru că tu eşti şi înşelat de ei şi ei văd că tu te minunezi de înşelăciunea lor. Nu! Ci trebuie să te cobori cu o singură raţiune în inimă: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul”. Daţi teoria la o parte. Şi atunci când s-a unit mintea cu inima, trebuie să ne întrebăm: „Care este semnul că te-ai pogorât în inimă?”. Se iveşte un cui de foc în inimă şi se încălzeşte inima ca focul şi simţi o mare dulceaţă dumnezeiască. Ce s-a întâmplat? S-a împreunat Mirele cu mireasa, adică Mântuitorul Iisus Hristos cu sufletul nostru, pentru că pe El Îl avem în inimă de la botez. Acum S-a împreunat în faza cuvântătoare, cu mintea, cu sufletul nostru şi de la aceasta, acum doar se încălzeşte pieptul, coloana vertebrală şi tot corpul şi te faci în totalitate foc. Pentru că a ajuns mintea în inimă. Şi după ce corpul s-a încălzit foarte tare, din ochi încep să curgă foarte multe lacrimi.

07:08 –Îmi spunea un bătrân în pustie: „Mi s-a pogorât mintea în inimă două ore şi zece minute şi nu am avut la mine decât cinci batiste”. De trei ori le-a stors de lacrimi, atât de mult a plâns. „Şi am plâns şi după ce s-a retras darul, după două ore şi ceva, o lună de zile, în mintea mea, eram numai în cer, numai lucruri Dumnezeieşti gândeam”. Da! Pentru că a vorbit cu Mântuitorul Iisus Hristos. Rugăciunea cea curată a inimii este un ţel la care „ajunge unul din zece mii, din cei care doresc acest lucru”. Aşa spune Sfântul Isaac Sirul. Dar, ce este mai sus de rugăciunea inimii? Este rugăciunea de sine mişcătoare. Adică nu este aceea în care te rogi o oră, sau două, ci permanent. Pentru că, zice la Cântarea Cântărilor: „Eu dorm şi inima mea veghează şi se roagă”. Şi Sfântul Apostol Pavel zice: „Rugaţi-vă neîncetat”. Nu spune că a primit canon, ci sunt oameni care într-adevăr se roagă neîncetat. Şi aşa v-am adus la rugăciunea numită „rugăciunea de sine măşcătoare”.

08:14 –Şi mai sus decât aceasta este rugăciunea văzătoare, adică să stai aici şi să vezi ce se întâmplă la Sfântul Munte, la Ierusalim, în Franţa, în Grecia, în Italia şi oriunde. Aceasta a zis-o Sfântul Antonie cel Mare. El avea sub ascultarea lui peste zece mii de pustnici. Şi odată stând de vorbă cu ei a zis: „Fratele nostru, Amon Nitriotul, acum a ieşit din trup şi vine ca să se închine la noi, cu sufletul lui. Vă rog să ieşiţi puţin afară”. Muntele Nitria era la o mie de kilometri depărtare. Şi când au ieşit afară, patru îngeri duceau sufletul aceluia. Sfântul Antonie vedea de aici la o mie de kilometri depărtare, că acela a ieşit din trup. Aceasta este mintea cea mai curată şi mai sfântă, cea a Sfinţilor. Cum ar fi oare să stau aici şi să văd ce se întâmplă la Bucureşti şi acasă şi în Spania şi toate celelalte? Aceasta este rugăciunea văzătoare, care este mai presus de rugăciunea de sine mişcătoare. Şi aceasta este treapta a opta.

Dar este una şi mai înaltă şi anume rugăciunea contemplativă, sau duhovnicească. Aceasta se mai numeşte şi răpirea minţii. Cu aceasta s-a ridicat Sfântul Apostol Pavel la cer, până la al treilea cer, zice el: „Nu ştiu în trup, sau în afară de trup. Dumnezeu ştie”. Dacă la rugăciunea curată ajunge unul din zece mii, din cei care doresc acest lucru, la rugăciunea contemplativă ajunge abia unul din neam în neam. Aşa spun Sfinţii Părinţi. Aceasta este treapta a noua, care se mai cheamă şi vedere dumnezeiască. Iată, acestea sunt treptele rugăciunii.

(Transcriere şi adaptare: Diac. Marian Pătraşcu)