Doamne ajută! Cred că problema nu este neapărat faptul că ai schimbat tema de trei ori. Mai există și alți studenți care fac acest lucru. Sunt persoane care își iau licența la mulți ani după terminarea facultății, din motive din cele mai diverse. Trebuie descoperit de unde vine inconstanța cu care te confrunți. Este esențial să ai un părinte la care să te spovedești (duhovnic) și care să te ajute să descoperi ce anume te face să treci prin aceste stări. El te va putea învăța cum să te rogi, cum să postești și altele. Aceste lucruri trebuie „personalizate” foarte bine așa încât nu pot să îți recomand un „program duhovnicesc.” Există anumite rugăciuni de dezlegare pe care duhovnicul, considerând că este necesar, ar putea să ți le citească. Din fața unui calculator nu pot să îți spun dacă e necesar sau nu. Trebuie o analiză atentă. Pot totuși să te încurajez să te rogi mult Maicii Domnului. Paraclisele sale sunt de mare folos la vreme de tristețe. Caută-ți un duhovnic! Să fie un părinte în fața căruia să te poți destăinui și în despre care să ai convingerea că te poate ajuta! Dacă nu reuști să îl găsești „din prima”, caută-l până ce îl vei găsi. Dacă ai deja un duhovnic atunci vorbește deschis cu el despre aceste trăiri ale tale. Asta te va ajuta extrem de mult! Cât despre pus capăt zilelor, nici nu vreau să vorbesc despre așa ceva. Ar fi modul suprem în care ai putea să îți faci părinții de rușine. Pe lângă asta, faptul că nu ai luat încă licența, este o picătură de apă într-un ocean. Alungă de la tine astfel de gânduri! În altă ordine de idei, tehnic vorbind, e foarte important să păstezi legătura cu profesorul care îți coordonează lucrarea de licență. Stai de capul lui/ei până ce vei reuși să îi dai ceva la corectat și apoi urmează instrucțiunile sale. În plus, ține cont că nu există lucrarea de licență perfectă. Să nu uiți faptul că nu o diplomă sau alta te definesc pe tine ca persoană. Ia această situație în care te afli ca pe o oportunitate de crește ca om și de a te cunoaște mai bine. O șansă de a te apropia de Dumnezeu, care are puterea de a te ajuta să treci prin orice. El te iubește chiar dacă ești sau nu licențiată! Te iubește și este mai aprope de tine decât ai putea să crezi! Lasă-L să te îndrume și ai nădejde în El! Când simți că ai ajuns la capătul puterilor înțelege faptul că sursa puterii noastre nu trebuie să fie în noi înșine (suntem cu toții oameni slabi, supuși greșelilor și „obosim” repede) ci în Dumnezeu. „Toate le pot în Hristos, Cel care mă întărește!” spune Sântul Apostol Pavel în una din Epistolele sale. Poți face din aceste cuvinte un fel de motto al vieții tale și să mergi mai departe cu nădejde în Dumnezeu. Dumnezeu să te lumineze și să te binecuvinteze! Pr. Andrei