Prin aceste cuvinte (Duh mut şi surd, Eu îţi poruncesc: Ieşi din el şi niciodată să nu mai intri în el!) Mântuitorul a descoperit trei proprietăţi dumnezeieşti: mai întâi, atotcunoştinţa, fiindcă a recunoscut duhul mut şi surd şi îl numeşte după caracteristicile lui: Duh Mut şi surd.

În al doilea rând, domnia sau stăpânia Lui, fiindcă porunceşte ca un stăpân cu putere şi autoritate: Eu îţi poruncesc ţie.

Şi în al treilea rând, atotputernicia Lui: Ieşi din el şi niciodată să nu mai intri în el! Îl recunoaşte, îl cheamă pe nume, îi porunceşte şi îi interzice şi îndată vorbelor le urmează faptele.

Iar „duhul mut şi surd” aude cuvintele Domnului şi Stăpânului, recunoaşte glasul cel stăpânesc, se înfricoşează şi se cutremură, ascultă şi iese afară şi fuge pentru a nu se mai întoarce la locul sălăşluirii lui niciodată. Ce faptă ieşită din comun! Ce lucrare întemeietoare! Faptă cu adevărat dumnezeiască! Oare ce impresie a făcut pentru iudeii adunaţi acolo, pentru mulţimea ce alerga de pretutindeni? Se vede că nici una! Fiindcă împotriva acestei stări de lucruri mai cu seamă Domnul a mustrat pe iudei ca neam necredincios şi desfrânat şi a ameninţat că nu îi va răbda mai mult pe ei: O, neam necredincios şi desfrânat, până când voi fi cu voi, până când vă voi răbda?

Da, nu a făcut nici o impresie, ca şi cu celelalte semne şi minuni, cum istoriseşte Sfanţul Evanghelist Ioan: După ce a făcut atât de multe semne înaintea lor, nu au crezut în El, ca să se împlinească cuvântul lui Isaia, care zice: „Cine va crede ceea ce noi am auzit şi braţul Domnului cui se va descoperi?” Pentru aceea nu puteau crede, fiindcă iarăşi zice Isaia: A orbit ochii lor şi a împietrit inimile lor ca să nu vadă cu ochii lor şi cu inima să înţeleagă, ca nu cumva să se întoarcă ei şi Eu să îi vindec. Acestea le-a zis Isaia când a văzut slava Lui şi când a grăit despre El, fiindcă păcatul a orbit ochii lor şi a împietrit inima lor ca să nu vadă şi să nu înţeleagă, să se întoarcă şi să se vindece. Cu adevărat, ce înfricoşată auzire!

(Sfântul Nectarie de la Eghina, Despre îngrijirea sufletului, Editura Sophia, București, 2009, pp. 82-83)