Ce înmiresmate sunt oasele sfinţilor! Ce minunate arome răspândesc moaştele celor ce s-au făcut plăcuţi lui Dumnezeu! Ce neasemuită fericire este să dobândeşti harul nestricăciunii, binemirositor de la Duhul Sfânt şi, o dată cu el, viaţa veşnică!

De ce oare alergăm după putreziciune? De ce oare ne place miasma păcatului, a patimilor aducătoare de otravă? În rugăciunile pe care Ţi le aducem, Doamne, îi chemăm drept mijlocitori pe sfinţi, ca pe mişte miresme duhovniceşti, ca pe un mir al aromatelor Tale! Primeşte-le rugăciunea cea binemirositoare de iubire şi curăţie, pe care o fac pentru noi, şi izbăveşte-ne de duhoarea păcatului, fiindcă inimile ne sunt necurate şi buzele spurcate şi nu suntem vrednici de dulcea vorbire cu Tine.

Totul în noi este ţărână, putreziciune, întinăciune, răutate. Ei sunt sfinţii Tăi, mirul cel mai curat, şi mai presus de toţi sfinţii stă Preacurata Ta Maică, mai înmiresmată decât toate aromatele, fiindcă de mireasma sfinţeniei sale, a virtuţilor Sale sunt pline cerul şi pământul.

(Sfântul Ioan de Kronstadt, Viața mea în Hristos, Editura Sophia, p. 303)