Bucuria în Dumnezeu nu este râsul, cântatul, dansatul, chefuitul, petrecerile, chiotele. Bucu­ria în Dumnezeu este o stare lăuntrică. „Este tresărirea sufletului”, spune Sfântul Vasile cel Mare (P.G. 31, 225 B). Bucuria în Dumnezeu este satisfacția interioară, dulceața sufletului, blân­dețea, liniștea, cucernicia și bucuria mulțumitoare și uitarea celor urâte și toate acestea la un loc. Este, după Sfântul Ioan Gură de Aur, „deplinătatea lucrurilor” (P.G. 56,97).

Această bucurie nu stă doar în manifestări exterioare. Nu pentru că nu ar putea avea și astfel de manifestări, precum zâmbetul, aerul de sărbătoare etc., dar nu stă numai în acestea. Poate exista și fără acestea, chiar dacă, după Sfânta Scriptură „inima veselă înseninează fața, care-i strălucește de bucurie” (Pilde 15, 13).

Este însă posibil ca fața să nu exprime bucu­ria pe care o are sufletul. Fața scăldată de la­crimi poate să fie, însă inima omului să se bucure. De asemenea, este posibil ca omul să fie îndurerat, dar în adâncul său să se bucure.

Creștinul se bucură când simte prezența lui Dumnezeu. Se bucură când e aproape de oa­meni. Se bucură din dragoste și pentru Dumne­zeul cel iubit, și pentru oamenii prezenți cei iubiți.

Creștinul se bucură când făptuiește binele și dreptatea. Și precum spune Sfântul Teodorit, „aceștia care făptuiesc binele și dreptatea sunt plini de adevărata bucurie” (PG. 81,496).

Se bucură iar când împlinește voia lui Dumnezeu sau când se face ceva spre slava lui Dumnezeu, precum zice Marele Vasile: „Bucuria cea în Hristos există când se face orice spre slava lui Dumnezeu și în acord cu voia Sa” (P.G. 31, 1212 B).

Se bucură din pricina nădejdii, împlinind po­runca Scripturii care zice: „Bucurați-vă în nădej­de!” (Romani 12, 12).

Se bucură când are „fericita întristare” și „fe­ricitul plâns”, precum le numesc Sfinții noștri Părinți.

Se bucură atunci când ceilalți din jurul lui se bucură, împlinind cuvântul: „Bucurați-vă cu cei care se bucură!” (Romani 12, 15).

Se bucură pentru slava sfinților. Se bucură pentru slava Bisericii.

Se bucură pentru Învierea lui Hristos, bucu­rie care-l umple deplin.

„Se bucură pururea întru Domnul”, după cu­vântul Apostolului (Filipeni 3, 1; 4, 4).

Creștinul se bucură în bucuria lui Dumne­zeu. Și oriunde există această bucurie nu există frică de deprimare, așa cum spune și Sfântul Eusebiu, „unde este bucuria în Dumnezeu, deprimarea nu se arată” (P.G. 61, 735).

(Arhimandritul Spiridonos Logothetis, Deprimarea și tămăduirea ei în învățătura Bisericii, Editura Sophia, pp. 102-104)