A fi misionar creştin în acest secol înseamnă a fi martor şi propovăduitor al lui Dumnezeu cu argumente scoase din rezultatele ştiinţei însăşi; a pune în evidenţă incapacitatea tuturor sistemelor filosofice prin care a trecut omenirea de a arăta un sens al vieţii, de a face vădită neputinţa lumii şi a mijloacelor descoperite în ea de a ne face cu adevărat fericiţi, a arăta din insuficienţele lumii acesteia că ea nu poate fi singura realitate, dar şi minunea raţionalităţii ei care nu-şi are o explicare fără un Creator conştient, raţional, sau mai presus de raţiune. A arăta că lumea aceasta trebuie să aibă un scop, dar acest scop nu e în ea însăşi.

Dar a fi misionar înseamnă şi a arăta că se poate trăi şi o viaţă cinstită, curată, în duh de ajutorare a altora, neegoistă şi neduşmănoasă într-un secol în care neîncrederea între oameni şi lupta unora împotriva altora pentru idei neesenţiale şi neputincioase nu pot să dea un sens automulţumitor existenţei.

(Arhimandritul Ioanchie Bălan, Ne vorbeşte Părintele Dumitru Stăniloae, Ed. Episcopiei Romanului, 1993, pp. 128-129)