Un frate l-a întrebat pe avva Pimen, zicând:

– Ce voi face, că sunt luptat spre curvie și mă răpesc la mânie?

Zis-a bătrânul:

– Pentru aceasta zicea David, că pe leu îl batem și pe un urs îl sugrumăm (I Regi 17, 33); adică, mânia o tăiem, iar curvia cu osteneli o strâmtorăm.

Zis-a iarăși:

– Mai mare decât această dragoste nu este cu putință să afle cineva, decât să-și pună sufletul pentru aproapele său (Ioan 15, 13). De va auzi cineva un cuvânt rău, adică de mâhnire, putând și el să zică asemenea și se va lupta să nu-l zică, sau de i se va face strâmbătate și va suferi și nu va răsplăti, unul ca acesta își pune sufletul său pentru aproapele său.

(Patericul, ediția a IV-a, revizuită, Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2004, p. 196)