Dar cum a lucrat prin harul Sfântului Duh El, Făcătorul, în toți sfinţii, începând cu apostolii! Aceştia au fost îngeri pământeşti, trâmbiţe ale Duhului Celui Sfânt, care au vestit cuvântul vieţii și mântuirii, al luminării şi înnoirii. Ce mijloc minunat de mântuire a neamului omenesc! Domnul pe cele neputincioase le întăreşte, pe cele întunecate le luminează, pe cele stricate le înnoieşte, pe cele împuţite le face bineînmiresmate, pe cele satanizate le îndumnezeieşte - totuşi, dă prilej şi putinţă şi omului să ajungă prin sforţările sale, cu ajutorul harului, la Împărăţia lui Dumnezeu, Împărăţia Cerurilor se ia cu sila, grăieşte Domnul, şi silitorii o răpesc pe ea (Mt. 11,12). Omului îi sunt date puteri şi capacităţi, îi e dat har ca să se ostenească şi el spre curăţirea şi înnoirea sa, să se roage, să plângă, să facă milostenie şi astfel să merite mila lui Dumnezeu şi curăţirea de păcate şi mântuirea.

(Sfântul Ioan de Kronstadt, Despre tulburările lumii de astăzi, Editura Sophia, București, 2011, p. 37)