Ei, aici nu prea mă pricep, dar ce știu e că au fost situații în care o persoană a ieșit din criză și a fost deconectată de la duhurile care-o chinuiau și prin terapia medicamentoasă. De la ea știu întâmplarea. A fost internată și tratată pentru sindrom discordant, cum spun specialiștii. De fapt, a fost un atac demonic. Totul a început cu apariția unei voci lăuntrice care îi spunea că este dumnezeu și că a ales-o ca să facă fapte mari prin ea. Și-i tot spunea ce să facă, bineînțeles, la început fapte care păreau rezonabile și bune… Dar, treptat îi cere lucruri din ce în ce mai grele. Așa i-a cerut să întrerupă viața intimă cu soțul ei ca apoi, după o vreme mai lungă, i-a cerut să-i spună soțului că este însărcinată. Ea a spus că nu poate să-i spună acest lucru de vreme ce de atâtea luni n-au mai trăit actul intim. Dar vocea a asigurat-o că, dumnezeu fiind, o să aibă el grijă să fie crezut și i-a cerut să-și pună o pernă sub fustă ca să fie crezută și ea a făcut cum i-a spus. Și, dacă până atunci bărbatul i-a tot zis că e aberantă, că a luat-o razna, acum n-a mai spus nimic și a chemat salvarea și a dus-o la spital. Vocea îi cerea să se împotrivească și a devenit violentă. Și când i-au făcut o injecție, nu știu de care, înainte de a intra în somn sau în starea aceea indusă de medicament, vocea s-a dat de gol și i-a spus: „Acum m-alungă cu asta, dar eu o să mă-ntorc la tine, nu te mai scapă de mine nici Cleopa.“. Dar, după spitalizare și revenirea prin tratamentul chimic, a fost la Sihăstria, a fost la Maslu, s-a spovedit și s-a împărtășit cu regularitate și, când îmi povestea, era sănătoasă și-și reluase viața și profesia.

Mă întorc la întrebare. Cred că avem nevoie de medicamente așa cum avem nevoie de vapor și de avion, pentru că n-am ales Calea sfinților! Important este să nu fim dependenți de medicamente, ci de Dumnezeu, chiar dacă va trebui să luam toată viața un medicament. Cum ar fi insulina în diabet, de exemplu. Cred că și medicamentul este darul lui Dumnezeu dat prin inteligența umană care a ales să urmeze înțelepciunea seculară și nu pe cea dumnezeiască. Și pentru noi, ca medic, și pentru noi, ca bolnav, sau familia celui bolnav, important este să nu ne rupem de Biserică, de sfintele Taine, de harul lor vindecător și mântuitor și să rămânem în legătură cu Dumnezeu prin părintele.