Cele două cuvinte sunt sinonime, dar este adevărat că „dragoste” poate să aibă și alte conotații, prost folosit. Acum nu se mai spune la spovedanie „Am păcătuit, am avut relații cu cutare, cu cineva”, ci se spune „Am făcut dragoste” și eu spun: „Foarte bine”. Acela imediat „Cum să fie bine, părinte? M-am culcat cu fata asta”. „Păi, înseamnă că n-ai făcut dragoste, ci ți-ai bătut joc de ea”. Deci nu putem spune în cazul de față „am făcut iubire”, observați?

Deci „am făcut dragoste” este puțin denaturat folosit, putem să îl folosim așa, chiar dacă nu este așa, dar „am făcut iubire” este exact ca în expresia cu colbul și cu praful. Poți să spui „praf de pușcă”, dar nu poți să zici „colb de pușcă”. Pe când praful și colbul sunt sinonime. Sau poți să zici inimă, poți să zici cord, dar poți să zici „te iubesc din toată inima”, dar nu poți să zici că „te iubesc din tot cordul”. Cam așa stau lucrurile.

(Părintele Nicolae Tănase, Soț ideal, soție ideală, Editura Anastasis, 2001, pp. 86-87)