Câtă frumusețe și câtă armonie este între cele patru stihii ale pământului: apă, aer, pământ și foc; cele patru zidiri lucrează între ele unite și amestecate și neamestecate. Două sunt grele și două ușoare. În om se văd aceste patru stihii, când face metanii: două stihii îl trag în jos, către pământ; și două îl ridică în sus, către Dumnezeu. Focul și aerul îl ridică; pământul și apa mereu îl trag în jos. Omul este sâmburele universului. Grecii au zis că omul este o lume mică în cea mare, adică microcosmos în macrocosmos, iar Sfântul Grigorie Bogoslovul a zis invers: lume mare în cea mică, macrocosmos în microcosmos.

Omul, când se închină cu toată inima lui Dumnezeu și cu toate puterile sufletești ale lui și cu cele firești, aduce mereu lui Dumnezeu cerul și pământul, pe care le conține el într-însul. Când ai intrat în biserică, întâi faci trei închinăciuni în mijlocul bisericii; la iconostas faci două metanii, săruți icoana de pe iconostas și mai faci o metanie. Tot așa faci și la Maica Domnului din mijlocul bisericii.

(Arhimandritul Cleopa Ilie, Îndrumări duhovnicești pentru vremelnicie și veșnicie, Editura Teognost, Cluj- Napoca, 2004, p. 149)